Fără îndoială, aceste centre nu au de-a face cu predarea înțelepciunii tradiționale chineze, ci mai degrabă cu sabotarea ei și, mai rău, cu îndoctrinarea oricui frecventează aceste cursuri. Manualele sunt supervizate de PCC, predau o chineză simplificată și sunt infiltrate de propaganda leninist-maoistă a culturii de partid. Mai mult, institutul însuși infiltrează statul care îl găzduiește. E un fel de război rece pe care PCC îl poartă cu statele lumii care bat palma cu China.

Deşi în ţara noastră Institutele Confucius au funcţionat oarecum în zona cvasi-anonimatului, în multe ţări ele au început să fie închise, în urma scandalurilor privind spionajul, sau ceea ce Partidul numește, pe față, „puterea noastră soft”. Este de fapt puterea controlului partidului-stat chinez și nu este deloc soft. Ce ascunde China folosindu-se de (re)numele înțeleptului antic?

Folosirea numelui marelui înțelept Confucius –  o impostură crasă din partea PCC

Numele marelui învățător Confucius, ca și acela al maestrului spiritual Lao Tze, este legat de fondarea națiunii chineze și de una dintre cele mai frumoase culturi străvechi, care datează de peste 5000 de ani. Cu peste 2500 de ani în urmă, Confucius deschidea o școală, transmițând societății învățătura sa bazată pe cele cinci virtuți esențiale: bunăvoință, dreptate, corectitudine, înțelepciune și credință. Cultura tradițională chineză a căutat armonia dintre om și univers și a pus accentul pe moralitatea individului și stăpânire de sine.

Profunda înțelepciune a confucianismului poate fi observată în proverbe precum: „Aspiră către Cale, aliniază-te cu virtutea, rămâi fidel bunătăţii şi scufundă-te în artă”; „Dacă cineva aude Calea dimineaţa, el poate muri împăcat seara” – Cartea schimbărilor (I Ching) și „Dacă străinii nu vă respectă, câştigaţi-i de partea voastră prin rafinarea culturii şi cultivarea virtuţilor (voastre)”.

Mao a pornit o campanie de denunțare a lui Confucius, în timpul sângeroasei revoluții culturale

Odată cu tăvălugul comunist, în 1949, totul a fost distrus – nu doar temple, scrieri, opere artistice de o frumusețe și valoare inestimabile, ci și spiritul culturii tradiționale care înălța sufletul oamenilor.

Revoluţia Culturală (1966-1976) a dus țara la limita inferioară a degenerării morale. În urma campaniei de “distrugere a celor patru lucruri vechi” – gândirea veche, cultura veche, tradiţiile vechi şi obiceiurile vechi  – moralitatea tradiţională chineză a fost nimicită.

PCC știa că atâta timp cât tradițiile de familie, moralitatea socială, principiile și credințele înalte sunt menținute de către oameni, ei n-ar accepta niciodată îndoctrinarea marxist-leninistă. Așa că pentru câştigarea puterii, Partidul Comunist a trebuit în primul rând să-şi planteze gândurile imorale în solul chinez.

Crimele și batjocura au atins un punct culminant în timpul Revoluției Culturale. Sub comanda lui Mao Zedong, Gărzile Roșii au intrat într-o frenezie de ardere a cărților și de zdrobire a templelor și statuilor lui Confucius. Majoritatea învățaților și-au găsit sfârșitul – au fost atacați, defăimați și torturați până la moarte în piața publică. Confucianismul a fost denunțat drept o antiteză a comunismului, deși marele învățător chinez trăise cu 2500 de ani înainte.

Oamenii nu numai că şi-au pierdut sprijinul moral, ci au fost şi îndoctrinaţi forţat cu teoriile malefice ale PCC. Consecinţe dezastruoase se văd astăzi când oamenii adoptă tot felul de ideologii și teorii corecte politic, dar sunt incapabili să discearnă binele de rău și să urmeze binele.

“PCC vede în Confucius un brand și îl escrochează în scopuri proprii”

Dacă în timpul “Revoluţiei Culturale” a lui Mao, Confucius a fost inclus în lista ereticilor alături de alţi înţelepţi mari ai Chinei, el nu a fost niciodată „reabilitat” cu adevărat de liderii chinezi de astăzi.

Iar dacă Institutele Confucius poartă numele marelui înțelept, nu este pentru că partidul-stat ar fi căzut la pace cu cultura tradițională nimicită de comunism, ci dintr-un calcul: dacă s-ar numi Institutul Mao, toată lumea ar înțelege că e un instrument de propagandă și de influență.

Confucius rămâne același “duşman al clasei proletare” iar numele său este folosit de fațadă, pentru a crea legitimitate partidului-stat în fața lumii.

Qi Yanchen, un savant confucianist, a declarat pentru ziarul The Epoch Times că PCC îl folosește pe Confucius drept paravan pentru o instituție de spionaj prin care China practic infiltrează statele lumii.

“Ideologia comunistă este un eșec complet”, a relatat Qi. “Dacă PCC ar etala acum un marxism în stil chinezesc, nimeni nu l-ar asculta. Așa că trebuie să folosească Confucianismul ca pe un scut.”

“Institutul Confucius este instrumentul folosit de PCC pentru a se infiltra și a înșela comunitatea internațională. Aceste institute pot fi folosite chiar ca agenții de spionaj.”

– Qi Yanchen

 Cultura de partid – despotism, dictatură și incitare la ură

Indiferent câte expoziţii de artă şi scrieri caligrafice a organizat PCC, indiferent câte festivaluri de cultură cu dansuri de dragoni şi lei au fost puse în scenă, indiferent câte festivaluri gastronomice a găzduit şi indiferent câtă arhitectură clasică a fost construită, Partidul nu restaurează decât înfăţişarea superficială, nu şi esenţa culturii.  PCC îşi promovează propriile manifestări culturale atât în interiorul cât şi în afara Chinei, singurul scop fiind în esenţă menţinerea puterii sale politice.

La fel ca armata, închisorile şi forţele de poliţie, cultura de Partid este o maşină a violenţei, care exprimǎ un alt tip de brutalitate – „brutalitatea culturală”. Această brutalitate culturală, distrugând 5.000 de ani de cultură tradiţională, a redus la minim voinţa oamenilor şi păgubește pe oricine intră în contact cu ea.

Pandemia – o altă „specialitate” a culturii de partid

Vinovăția Chinei într-un număr crescând de fărădelegi zguduie deja lumea. Dacă până la pandemia cu care China ne-a „invadat” pe toți, consideram teroarea Partidului Comunist Chinez îndreptată doar împotriva propriilor cetățeni, acum, doar ignoranța ne-ar împiedica să vedem cum China e implicată într-un război total.

Mike Pompeo a afirmat că „Partidul Comunist Chinez a fost conştient de transmiterea de la om la om cu mult înainte de a informa lumea despre acest lucru”, OMS a știut acest lucru, iar Tedros Adhanom, șeful OMS, a fost „cumpărat” de guvernul chinez.

Inițiative și Petiții pe care le putem semna pentru a opri controlul PCC

Tot mai multe țări realizează că orice parteneriat cu China degenerează într-un eșec pe toate planurile – economic, financiar, dar mai ales pe planul propriei libertăți și suveranități. De aceea tot mai multe țări închid aceste Institute Confucius de pe teritoriile lor.

Inițiativa Pompeo cere fiecărui stat să recunoască amenințarea reprezentată de China și să lucreze pentru a respinge eforturile Partidului Comunist Chinez (PCC) de expansiune și spionaj.

 „Credem că întreaga lume trebuie să lucreze împreună pentru a asigura că fiecare țară, inclusiv China, se comportă în sistemul internațional într-o manieră corespunzătoare și consistentă cu ordinea internațională“, a afirmat Mike Pompeo. “Sperăm că putem construi o coaliție care să arate Partidului Comunist Chinez că nu este în cel mai bun interes al său să se angreneze în astfel de comportamente”.

Și România, ca membru al NATO și țară cu valori europene a fost chemată să dea un răspuns acestei inițiative, iar președintele Iohannis așteaptă o decizie din partea MAE cu privire la poziționarea României față de propunerea secretarului de stat al SUA de constituire a unei coaliții internaționale pentru contracararea amenințării reprezentate de regimul comunist de la Beijing.

În România există mai multe Institute Confucius și Casa Româno-Chineză. Credem că acum e șansa istorică a României de a acționa cu demnitate și de a pune capăt acestor centre de influență și așa-zisei „prietenii” existente doar în mintea unui fost dictator, de tip maoist, al României.

Credem că putem alege calea onestității și benevolenței față de viață și ființa umană semnând Petiția pentru investigarea și închiderea Institutelor Confucius din România, precum și Petiția pentru eliminarea Partidului Comunist Chinez, organizație criminală ce reprezintă un pericol pentru întreaga umanitate.

Mai multe informații:

The post Institutele Confucius ar trebui să nu mai existe. Cum facem asta? appeared first on Cherish Humanity.

Și, într-adevăr, Răul proliferează și face victime atunci când oamenii nu iau măsuri pentru stoparea lui. Un astfel de caz este cel al Partidului Comunist Chinez (PCC), care, de-a lungul deceniilor, a omorât zeci de milioane de chinezi nevinovați, iar acum se dovedește a fi un pericol pentru întreaga planetă. Prin ascunderea informațiilor despre izbucnirea pandemiei de COVID-19, a îmbolnăvit omenirea și pus economiile multor țări la pământ. Și noi, românii, simțim din plin efectele sale distructive.

Vă chemăm așadar să contribuiți în mod concret, cu o semnătură, la demersul global de eliminare a Partidului Comunist Chinez, organizație criminală ce reprezintă un pericol pentru întreaga umanitate.

Iată unele dintre motivele pentru care PCC ar trebui aruncat la coșul de gunoi al istoriei:

Coronavirusul – PCC Minte, Oamenii Mor

A fost nevoie de luni de zile pentru ca mașinăria de propagandă a PCC să admită gravitatea pericolului reprezentat de COVID-19 și faptul că virusul se transmite de la om la om, lucru pe care îl negase inițial. A fost mult prea târziu. Mușamalizarea a dus în scurt timp la o pandemie, care s-a soldat cu aproape un milion de decese și peste 20 de milioane de cazuri confirmate, iar numerele sunt într-o continuă creștere. Iar acum suntem avertizați că urmează un al doilea val. Toate acestea ar fi putut fi prevenite dacă PCC nu ar fi mințit întreaga lume.

La asta se adaugă și nenumăratele tragedii umanitare care au avut loc în China din cauza metodelor de carantinare forțată aplicate de organele represive ale PCC. Familii întregi au fost târâte din casele lor în centre de izolare slab igienizate, ușile de la apartamente au fost sudate de poliție, transformând locatarii în prizonieri, etc.

Hong Kong – Sfârșitul promisiunii “O singură țară, două sisteme”

PCC a promis că Hong Kong-ul se va bucura de 50 de ani de autonomie după ce a fost predat Chinei de către Regatul Unit în 1997. Realitatea a demonstrat însă că PCC nu a intenționat niciodată să se țină de cuvânt. Pe 3 iunie, a impus Hong Kong-ului o controversată lege a “securității naționale” care pune efectiv căluş vocilor critice din teritoriu.

Vorbim de pedepse maxime de închisoare pe viață pentru opozanții PCC. Această lege a fost condamnată pe scară largă de lideri mondiali și este văzută drept un certificat de deces pentru politica “o țară, două sisteme”.

Hong Kong-ul – la conducerea căruia PCC si-a pus un lider marionetă – va deveni probabil o altă provincie a regimului comunist. Cu toate acestea, oamenii de acolo nu vor renunța cu ușurință la libertățile lor. De-a lungul anilor, ei s-au opus influenței PCC prin proteste curajoase și pașnice de mare amploare, care s-au lovit însă constant de brutalitatea si abuzurile poliției controlate de PCC. În 2019, un milion de oameni au ieșit în stradă împotriva unui proiect de lege privind extrădarea, care ar fi permis PCC să transfere persoane pentru a fi judecate în China. Evenimentul a declanșat o mișcare de protest anti-PCC, pro-democrație – “Mișcarea Umbrelelor”.

Persecuția împotriva Falun Gong

Falun Gong, cunoscută și sub numele de Falun Dafa, este o practică tradițională care include un set de exerciții (denumite “qigong” în cultura chineză) și învățături ce au la bază respectarea în viața de zi cu zi a principiilor Adevăr, Compasiune și Toleranță. Practica s-a bucurat de un mare succes în rândul chinezilor, grație beneficiilor sale dovedite în domeniul sănătății (fizice și mentale), astfel că, în doar câțiva ani, între 70 și 100 de milioane de oameni au ajuns să o urmeze.

Temându-se de popularitatea tot mai mare a Falun Gong, care promova principii morale universale aflate în directă opoziție cu filozofia luptei de clasă și a violenței promovată de regim, PCC a considerat-o o amenințare, iar fostul dictator Jiang Zemin a lansat o campanie brutală de eradicare a ei, ignorând total faptul că practica era complet apolitică și ajuta zeci de milioane de chinezi să își îmbunătățească în mod gratuit sănătatea și conduita în societate. Milioane de aderenți Falun Gong au fost smulși din casele lor și aruncați în închisori, lagăre de muncă forțată, centre de spălare a creierului etc., unde au avut parte de abuzuri inimaginabile, iar mulți dintre ei au fost uciși.

Demarată acum 21 de ani, persecuția contra Falun Gong continună și în zilele noastre și a cunoscut forme care au șocat umanitatea: practicanții aflați în spatele gratiilor au fost transformați în “bancă vie de organe”.

Recoltarea forțată de organe

Cu închisorile pline de aderenți Falun Gong a căror stare de sănătate era foarte bună, PCC a demarat un program de “valorificare” a acestora.  Mai exact, a pus bazele unei adevărate industrii de recoltare forțată de organe pentru transplant, care a adus profituri uriașe regimului comunist.

Deși principalele victime sunt cei care urmează Falun Gong, la același tratament sunt supuse acum și celelelate grupuri de disidenți persecutate de PCC. Se estimează că, din 2000, peste un milion de transplanturi de organe ilegale au avut loc în China. Iar transplanturi, pe modelul PCC, înseamnă deținuți de conștiință scoși din închisori, urcați pe mesele de operații și uciși, pentru ca apoi organele lor să fie vândute.

Înfiltrarea globală – Imperialismul PCC

Sub pretextul că ajută 68 de țări să construiască infrastructura de transport (“Inițiativa Centura și Drumul”), PCC intenționează să le îndatoreze pe toate, luându-le în schimb resurse precum metale rare, minerale, etc. Prin impunerea “imperialismului cu caracteristici chineze”, aspiră să domine lumea.

Huawei și 5G

5G este mai mult decât o rețea de telecomunicații super-rapidă. Dacă Huawei devine furnizor, practic PCC va avea posibilitatea să monitorizeze activitățile online ale tuturor. Acest lucru înseamnă că “Big Brother” ne va urmări la un cu totul alt nivel.

Institutele Confucius – oficine de spionaj ale PCC

Nu, in aceste școli nu este vorba despre predarea înțelepciunii tradiționale a lui Confucius, ci despre predarea limbii chineze pentru studenții străini în amestec cu propagandă PCC. În 2019, existau 530 de institute Confucius în zeci de țări de pe șase continente, iar PCC își propusese să înființeze 1.000 de astfel de institute până în anul 2020. Din fericire, lumea occidentală a ajuns să realizeze ce se întâmplă și opune rezistență, unele dintre ele fiind deja închise după ce asupra lor au planat acuzații grave.

Mai exact, în mai multe ţări occidentale, Institutele Confucius au fost acuzate, printre altele, de spionaj în favoarea PCC, de furt de proprietate intelectuală, precum și de recrutarea de agenți pentru serviciile de informații chineze.

PCC s-a infiltrat și în mediul academic din România, înființând Institutele Confucius la Universitatea București, Universitatea Babeş-Bolyai, Universitatea Transilvania și Universitatea Lucian Blaga.

Programul “O mie de talente”

PCC a furat proprietate intelectuală timp de 20 de ani pentru a-și spori puterea militară și economică.

Programul “O mie de talente” atrage și încurajează oamenii de știință din străinătate să se implice în spionaj economic și furt de proprietate intelectuală. Cu titlu de exemplu: un savant trimis să lucreze în afara granițelor a descărcat 300.000 de documente dintr-un laborator și a fugit cu ele înapoi în China. Și acesta este doar vârful aisbergului.

PCC, în război cu credința

Comunismul învață oamenii să nu creadă în Dumnezeu, ci să creadă doar în el, și atacă la nivel fundamental moralitatea umană. De-a lungul anilor de când a venit la putere, PCC a distrus și a controlat nenumărate mănăstiri și temple și a arestat credincioșii din toate religiile – creștini, catolici, budiști și alții. În cele din urmă PCC vrea ca oamenii săi să îl venereze ca pe un idol unic. Este chiar un regim care seamănă cu un cult.

Politica unui singur copil (1979 – 2015)

PCC controlează fiecare aspect al vieții, inclusiv viața de familie.

Prin politicile sale , PCC a făcut ca 400 de milioane de nașteri să fie “evitate”. Cu alte cuvinte, copiii au fost uciși înainte să se nască. Femeile riscă pedepse și amenzi dacă nasc mai mult de un copil. Multe dintre ele au fost forțate să avorteze și nenumărați copii au fost uciși înainte de naștere iar alții, imediat după ce au fost născuți.

Teroare și Sânge – Revoluția Culturală și Masacrul din Tiananmen

Imaginați-vă toți cetățenii chinezi devenind adepți fanatici ai ideologiei comuniste a lui Mao Zedong. Asta își dorea PCC… Și, pentru a se atinge acest scop, Gărzile Roșii ale lui Mao au fost îndoctrinate cu misiunea de a “distruge lumea veche” și de a “stabili o lume nouă”. Cu astfel de ambiții “nobile” în minte, acești adepți executau, torturau, și distrugeau reputația “dușmanilor comunismului”, care puteau fi vecinii lor, cândva profesori iubiți sau chiar părinții lor. Această mișcare – “Revoluția Culturală” – care a ținut timp de 10 ani a distrus sute de milioane de oameni și milioane peste milioane de vieți au fost pierdute. Dar pagubele nu s-au limitat doar la uciderea unor oameni nevinovați. PCC a nimicit standardele morale tradiționale chineze, cu toată violența de care a fost capabil, ruinând astfel sufletul națiunii și distrugând 5.000 de ani de cultură.

Masacrul din Piața Tiananmen a avut loc pe 4 iunie 1989, încheind luni de manifestaţii ale studenţilor chinezi care cereau stârpirea corupţiei endemice din sânul PCC. În ’89, încurajați de atmosfera politică mai deschisă de pe parcursul anilor ’80, tinerii chinezi şi-au pus speranţele într-un Guvern care s-a auto-intitulat “al poporului”. La un moment dat, când criza economică ameninţa şi corupţia se înrăutăţise, studenţii au crezut ca pot începe un dialog cu liderii naţiunii pentru a face ţara un loc mai bun. Au ieșit în Piața Tiananmen pentru a afișa bannere cu mesaje democratice și pline de speranță. Speranțe care au fost înecate într-o baie de sânge, căci Paritidul cu care ei credeau că se poate dialoga a trimis peste ei tancuri și mitraliere.

Mișcarea “Tuidang” – Chinezii se retrag din PCC și din asociațiile sale afilitate

De-a lungul deceniilor, un număr mare de chinezi au fost păcăliți sau forțați să se alăture PCC și organizațiilor sale afiliate. Mulți au început însă să se trezească și să vadă dincolo de propaganda oficială a Partidului-Unic. Astfel, s-a născut Mișcarea de Retragere din Partidul Comunist Chinez (Mișcarea Tuidang), care a atras mai bine de 350 de milioane de chinezi. Iar numărul este într-o continuă creștere, fapt ce a produs unde de șoc în întregul aparat al regimului comunist.

Acest lung șir de crime trebuie să ia sfârșit. Semnați petiția pentru eliminarea Partidului Comunist Chinez. De prea multe decenii rostogolește moarte peste China si, mai nou, peste întreaga lume.

The post A venit momentul: Regimul care a permis îmbolnăvirea omenirii trebuie aruncat la coșul de gunoi al istoriei appeared first on Cherish Humanity.

— dna. Xu Lin – dir. Hanban la momentul declarației, membră în Consiliul de Stat al Chinei

Aceasta este una din declarațiile oficiale ale directoarei Hanban (agenția care administrează toate Institutele Confucius la nivel global). Ea explică într-un interviu cum sistemul Institutelor Confucius este proiectat astfel încât Beijing controlează educația din străinătate tocmai prin faptul că Beijing trimite manuale și profesori din China pentru aceste institute, iar universitățile din Occident care găzduiesc institutele, ajung astfel să lucreze pentru ei (Beijing). Interviul a fost afișat pe site-ul Hanban și este redat în filmul documentar “În Numele lui Confucius” – care investighează și expune una din cele mai complexe mijloace/căi de influență ale regimului chinez în alte țări – Institutele Confucius. Beijing instalează aceste institute în universitățile din Occident, câștigând astfel acces la noi generații de studenți pe care Beijing le educă cu manuale și profesori din China.

În rândurile de mai jos vom încerca să explicăm ce sunt Institutele Confucius şi care este rolul lor, bazându-ne pe rapoartele elaborate de Centrul de Excelență pentru Comunicații Strategice al NATO (NATO StratCom COE), Senatul SUA, Comisia de Revizuire a Economiei și Securității SUA – China, Asociația Națională a Savanților din America, Comisia pentru drepturile omului a Partidului Conservator din Marea Britanie, precum și altele.

Potrivit Comisiei de Revizuire a Economiei și Securității SUA – China, Institutele Confucius (IC) sunt organizații educaționale sponsorizate de Partidul Comunist Chinez (PCC), care predau limba, cultura și istoria chineză la nivel primar, secundar și universitar în afara Chinei, dar care avansează de asemenea narativul preferat de Beijing și subminează principii academice importante, cum ar fi autonomia instituțională și libertatea academică.

De aceea, având în vedere imaginea universităților ca fiind un reper al libertății de exprimare și al gândirii academice, instituțiile partenere riscă să devină un punct de intrare pentru agenda politică a regimului chinez în Occident.

În România există Institute Confucius la Sibiu, în cadrul Universității „Lucian Blaga”, la Cluj Napoca, în cadrul Universității Babeș Bolyai, la Brașov, în cadrul Universității Transilvania și la București, în cadrul Universității București. Există de asemenea clase Confucius la Deva, în cadrul Liceului de Artă și la Constanța, în cadrul Universității Ovidius. Cursuri de limba chineză ale regimului chinez se mai predau și în alte orașe din țară precum Galaţi, Iaşi, Craiova, Suceava, Giurgiu, Bacău.

Cum este posibil ca regimul chinez să se prezinte în Occident cu numele unui personaj – Confucius – pe care tot el (regimul chinez) l-a persecutat masiv în China, și să convingă unitățile de învățământ din Occident, inclusiv unele din România, să îi încredințeze educația copiilor și să folosească prestigiul acestor unități de învățământ? Care este scopul Institutelor Confucius?

— The Economist

De ce Confucius?

Cum PCC nu se mai poate baza pe conceptele ideologice din trecut, care nu mai funcționează, sau pe creșterea economică încetinită, acesta caută să ofere atât poporului chinez cât și lumii întregi o imagine nouă asupra sa, care să permită continuitatea regimului și care să fie aplicabilă internațional. Astfel, PCC a ales amestecarea ideologiei comuniste cu unele principii din cultura tradițională chineză și promovarea Partidului ca fiind moștenitorul unei civilizații vechi de 5000 de ani.

— Publicația China Post

NATO StratCom COE notează că misiunea acestor institute trece de simpla educație, din moment ce institutele sunt prezentate ca factori care “contribuie la dezvoltarea multiculturalismului și la construirea unei lumi armonioase” și sunt în fruntea diplomației culturale a Chinei, fiind încorporate și în alte inițiative precum “Un Drum, O Centură” și Cooperarea Chinei cu Țări din Europa Centrală și de Est (“17+1”).

“Prin urmare, este rezonabil să presupunem că sarcina Institutelor Confucius depășește cultura și educația”, conform NATO StratCom COE.

Care este centrul de comandă al Institutelor Confucius?

Potrivit Comisiei de Revizuire a Economiei și Securității SUA – China, Institutele Confucius sunt finanțate de Departamentul de Propagandă al PCC – afiliat Departamentului Frontului Unit, și sunt de asemenea supravegheate de personal din ambasadele și consulatele chineze. Liu Yandong – fostă vicepremier al Republicii Populare Chineze a fost directoarea Departamentului de Lucru al Frontului Unit atunci când a lansat programul Institutele Confucius în 2004.

“Frontul Unit” este o strategie împrumutată de la Uniunea Sovietică pentru a coopta și neutraliza posibile surse de opoziție la politicile și autoritatea PCC, și este condusă de un membru al celei mai înalte autorități din China – Comitetul Permanent al Biroului Politic.

“O serie de entități oficiale și cvasi-oficiale desfășoară activități în afara Chinei, ghidate sau finanțate de Frontul Unit, inclusiv organizații militare și guvernamentale chineze, asociații culturale și de ‘prietenie’, precum și grupuri academice din străinătate, precum Asociațiile Studenților și Savanților Chinezi (CSSA) și Institutele Confucius”

— Comisia de Revizuire a Economiei și Securității SUA – China

Cum se înființează Institutele Confucius?

Institutele Confucius sunt înființate în cadrul universităților din Occident printr-un acord între o universitate din China și o universitate din Occident. Înființarea Institutelor Confucius se face prin Hanban – agenția care administrează toate Institutele Confucius la nivel global, cu sediul la Beijing.

Potrivit NATO StratCom COE, organizarea Institutelor Confucius în etapa de implementare se bazează pe resurse diplomatice, și Hanban este cea care solicită universității din Occident să stabilească un parteneriat cu universitatea din China. Dacă universitatea gazdă este reticentă privind parteneriatul, partea chineză apelează la canale diplomatice sau lobby pentru ca universitatea să solicite înființarea unui Institut Confucius. Presiunea de a înființa un Institut Confucius și atribuirea inițiativei ca fiind a universității din Occident, servește regimului chinez pentru a-și legitima politicile prin imaginea acceptării și a simpatiei în străinătate și a spune că “Lumea salută China”.

Acordurile financiare sunt de obicei astfel încât Hanban trimite profesori, manuale și bani din China pentru funcționarea institutelor în cadrul universităților din Occident, iar universitățile gazdă furnizează active nelichide, cum ar fi spații pentru birouri pentru desfășurarea activităților institutelor.

În mod obișnuit, un Institut Confucius nou înființat primește de la Hanban în jur de 150.000 de USD ca și fonduri de pornire și ulterior aprox. 100.000 de USD pentru fiecare an de funcționare. Guvernul Chinez a cheltuit din 2008 peste 2 miliarde de dolari pentru a finanța Institutele Confucius la nivel global.

“Se poate deduce în continuare că Institutele Confucius nu sunt independente din punct de vedere financiar și că cea mai mare parte a funcționării lor este asigurată de aportul de la partea chineză”

— NATO StratCom COE

Institutele Confucius au management dublu – cu directori reprezentând Guvernul Chinez și instituția gazdă din Occident și sunt obligate să raporteze proiectele și cheltuielile anuale către Hanban pentru aprobare.

Contractele semnate între Institutele Confucius, universitățile din Occident și Hanban sunt uneori astfel încât cadrul legal oferă institutelor mai mult control și influență asupra stabilirii obiectivelor academice din universitățile din Occident, punând astfel în pericol libertatea academică.

Potrivit NATO StratCom COE, toate Institutele Confucius au linii directoare care includ lucruri precum “promovarea excelentei culturi tradiționale chineze”. Prin urmare, ceea ce poate fi promovat sau nu în străinătate în ceea ce privește cultura chineză sunt lucruri selectate riguros și sunt conforme cu agenda politică a regimului chinez.

De asemenea, Guvernul Chinez acordă studenților implicați în bursele și programele oferite de Institutele Confucius, programe culturale și de călătorie în China care vizează să ofere participanților o viziune favorabilă despre China, însă acest lucru generează două probleme: unul ar fi că finanțarea pentru aceste programe culturale și de schimb provine de la regimul chinez, ceea ce împiedică purtarea unor discuții obiective despre China, și al doilea este că percepția favorabilă asupra Chinei a participanților și diseminarea acesteia mai departe, ajută la legitimizarea PCC.

“Activitățile IC sunt împletite cu cea a corpului diplomatic, în special a Biroului Afacerilor Culturale. La aproape fiecare eveniment organizat de IC (festivaluri, concerte, competiții lingvistice), participă și reprezentanți ai Ambasadei Chineze la nivel de ambasador sau consul general.” 

— NATO StratCom COE

Politica regimului chinez în universitățile din Occident

Potrivit NATO StratCom COE, înființarea acestor institute în cadrul universităților din Occident și injectarea de fonduri și management din China în cadrul universității gazdă, este unul din cele mai îngrijorătoare aspecte privind operarea IC, deoarece universitatea poate deveni vulnerabilă în faţa agendei politice a regimului chinez. Având management din China în cadrul universității, acest lucru limitează libertatea de exprimare academică a universității. Hanban susține că Institutele Confucius sunt similare cu alte institute ale altor guverne precum Institutul Goethe, Alliance Francaise, British Council sau Institutul Cervantes. Însă aceste institute nu există în cadrul universităților și nu au management dublu cu directori reprezentând guvernul străin.

Infiltrarea politicii regimului chinez în universitățile din Occident, supunerea universităților la respectarea legilor chineze sau la a nu dăuna acestora, și interferența regimului chinez în abilitatea universităților de a lua decizii au avut loc în nenumărate cazuri la nivel global.

La sfârșitul lunii iulie a acestui an, publicația The Sydney Morning Herald a obținut contracte dintre universitățile din Australia și Beijing în care se arată că universitățile din Australia trebuie să respecte legile chineze în ceea ce privește aceste centre.

“Universitățile australiene care găzduiesc centre educaționale finanțate de Guvernul Chinez au semnat acorduri care afirmă în mod explicit că trebuie să respecte autoritatea decizională de la Beijing privind predarea în aceste centre.”  

— The Sydney Morning Herald

A fost documentat faptul că Hanban interzice în aceste institute dezbaterile cu privire la chestiuni care nu sunt conforme cu politicile regimului chinez, precum Marea Revoluție Culturală Proletară (soldată cu număr uriaș de victime), mișcarea de independență, masacrul studenților din Piața Tiananmen, problemele privind Tibetul, Taiwanul, sau cele privind comunitatea uigurilor, Falun Gong, etc. Hanban face acest lucru prin contractele de angajare a profesorilor chinezi semnate în China, prin contractele dintre universitățile din China și cele din Occident, sau prin ordinul primit de profesori de a evita aceste subiecte.

S-au semnalat, inclusiv în România, situaţii în care cursanţilor Institutelor Confucius li s-a interzis să vorbească în cadrul Institutului despre probleme sensibile ale Chinei de azi, precum practica Falun Gong persecutată de regimul chinez, profesorii chinezi comportându-se ca şi când în cadrul Institutului s-ar aplica legile Chinei.

Practic Falun Gong de mai bine de 7 ani. Fiind interesat de cultura Chinei și dorind să aprofundez limba chineză, m-am înscris în anul 2009 la un curs elementar de limba chineză la Institutul Confucius din Cluj.

După câteva săptămâni de la începerea cursului, am dorit să fac un gest de prietenie către directoarea Institutului, Elena Feng, înmânându-i o floare de lotus confecționată din hârtie pe care scria ”Falun Dafa Hao” în engleză și în chineză, adică ”Falun Dafa este bună”.

Doamna Elena părea neplăcut surprinsă și m-a întrebat dacă știu ce înseamnă asta. I-am răspuns că știu și că practic Falun Gong în Cluj de câțiva ani. Apoi ea a încercat să mă convingă că Falun Gong este ceva rău și că nu ar trebui să fac așa ceva. I-am spus că eu cunosc foarte bine problemele din China și că Falun Gong este ceva benefic și mi-a adus numai lucruri bune în viața personală și de zi cu zi.

Mi-a dat floarea de lotus înapoi, apoi am ieșit împreună din biroul ei și m-a dus la profesorul care îmi preda limba chineză. I-a explicat că sunt cursant acolo la Institut și că practic Falun Gong. Acesta mi-a spus: ”Aici nu Falun Gong.” Mi-a explicat că pot să vin la cursuri, dar să nu spun nimic de Falun Gong.

M-am așezat pe un scaun din hol, doamna Feng intrase între timp într-o altă sală de curs pentru câteva minute, apoi a venit înapoi direct la mine și m-a întrebat pe un ton mai nervos: ”Unde ești student?”. N-am înțeles pe moment ce legătură are cu discuția despre Falun Gong, dar i-am răspuns că am terminat facultatea. Apoi m-a întrebat cu ce mă ocup. I-am spus că sunt angajat la o firmă. Fără să spună nimic, a plecat în secunda doi.

M-am întrebat multă vreme după acest incident, cum e posibil ca ei să-mi poată impune în România ce să vorbesc și ce nu la un curs de limba chineză. De ce se face politică la Institutele Confucius?

— Bogdan Florescu, fost cursant al Institutului Confucius din cadrul Universității Babeș Bolyai, Cluj-Napoca

Într-un interviu video realizat de BBC cu fosta directoare Hanban, dna Xu Lin, aceasta este întrebată dacă profesorilor chinezi angajați la Institutele Confucius din Occident li se permite să fie practicanți Falun Gong, și cum ar răspunde un profesor de la Institutele Confucius dacă ar fi întrebat de studenți despre situația din Taiwan. Dna Xu Lin răspunde că profesorii de la Institutele Confucius din Occident nu au voie să se asocieze cu Falun Gong, dat fiind faptul că profesorii de la Institutele Confucius sunt cetățeni chinezi, iar cetățenii chinezi se supun legilor din China.

În realitate, nu există nicio lege în China care să interzică Falun Gong. Falun Gong este o practică tradițională, extrem de populară în China, ce are la bază principiile Adevăr, Compasiune, Toleranţă, şi un set de 5 exerciţii line denumite “qigong”. Devenind mai populară decât însuși PCC, acesta din urmă a inițiat acum 20 de ani o persecuție extrem de vicioasă la adresa Falun Gong și a practicanților Falun Gong în China. Persecuția s-a transformat într-o adevărată crimă împotriva umanității, regimul chinez ajungând până în punctul de a recolta pe viu organele de la practicanții Falun Gong.

În ceea ce privește Taiwan, dna Xu Lin confirmă că profesorii vor spune în mod absolut că Taiwan aparține Chinei și că există o singură China.

Situaţia Taiwan-ului a generat adevărate probleme pentru dna Xu Lin, atunci când în iulie 2014, la cea de a 20-a conferință a Asociației Europene pentru Studii Chineze (EACS) din Portugalia, dna Xu Lin a dat ordin să se înlăture paginile care se refereau la o instituție din Taiwan care își făcea reclamă la conferința unde dna Xu Lin era vorbitor principal. Organizatorii au semnalat cenzura de la eveniment, ceea ce a generat un scandal internațional și cereri ulterioare de a închide Institutele Confucius. Reporterul BBC a întrebat-o ce părere are despre asta. Dna Xu Lin i-a pretins reporterului să taie din interviu partea despre Portugalia.

În filmul documentar “În Numele lui Confucius” se relatează cazul unei profesoare chineze – Sonia – trimisă de Hanban din China pentru a preda limba chineză la Institutul Confucius din cadrul Universității McMaster din Canada. Sonia a descoperit că restricțiile din China se aplică la fel și în Canada în ceea ce privește Institutele Confucius. Sonia trebuia să spună studenților că Tibet și Taiwan sunt o parte a Chinei, că tibetanii nu pot fi independenți, și că există o singură China. Dacă studenții ar fi întrebat despre astfel de subiecte, Sonia ar fi trebuit să schimbe subiectul.

Un alt fapt important expus în film este acela că universitățile nu au verificat manualele înainte de instalarea IC în universități, iar părinții au găsit în manuale propaganda și cenzura regimului chinez, precum cântece și poezii patriotice care îl elogiau pe Mao şi pe care copiii ar fi trebuit să le parcurgă. De asemenea, profesorii nu au putut garanta că manualele de la aceste IC nu au conținut politic aferent normelor de la Beijing, și că mințile studenților nu sunt îndoctrinate de comunism, de cultul comunismului sau de cultura de partid.

Investigații la nivel internațional

Președintele american Trump a semnat în august 2018 “Legea privind autorizarea apărării naționale pentru anul fiscal 2019”, care interzice oricărei universități din Statele Unite să utilizeze fondurile Pentagon pentru finanțarea Institutelor Confucius. Legea prevede că universitățile nu pot folosi fondurile Pentagon dacă au în același timp programe de limba chineză ale Pentagon și programe de limba chineză ale Guvernului Chinez. În acest caz, universitățile ar trebui să primească un acord de la Pentagon pentru folosirea fondurilor, în care să se certifice că angajații Institutului Confucius dintr-o universitate anume nu oferă niciun fel de instrucție și nu au niciun fel de autoritate în programul de limba chineză al Pentagon, iar universitatea trebuie să facă publice către Pentagon toate contractele dintre aceasta și Institutul Confucius pe care îl găzduiește.

În februarie 2019, Subcomisia Permanentă pentru Investigații a Senatului Statelor Unite a redactat un raport despre investigarea timp de 8 luni a Institutelor Confucius, intitulat “Impactul Chinei asupra Sistemului de Educație al SUA”. Concluzia raportului este că IC “aduc cu ele obligații care pot compromite libertatea academică”, și că acestea nu sunt transparente, astfel încât cele care operează în SUA ar trebui închise. Dacă IC nu sunt închise, “Departamentul de Justiție al SUA ar trebui să le ceară IC precum și angajaților săi care sunt selectați de Guvernul Chinez să se înregistreze ca agenți străini” în SUA pentru că lucrează în numele Guvernului Chinez, se arată în raport.

Raportul notează că profesorii de la aceste institute semnează contracte cu Guvernul Chinez prin care garantează că “protejează conștiincios interesele naționale ale Chinei”. De asemenea unele instituții de învățământ semnează contracte prin care aprobă aplicarea atât a legilor chineze cât și a legilor din SUA în cadrul Institutelor Confucius din campusurile școlare din SUA.

Potrivit raportului, Guvernul Chinez examinează și aprobă toți profesorii și directorii chinezi, evenimentele, propunerile pentru cercetare, precum și oratorii din cadrul Institutelor Confucius din S.U.A.

De asemenea, un lucru important menţionat de Subcomisia Permanentă pentru Investigații a Senatului Statelor Unite este că găzduirea unui Institut Confucius în cadrul unei universități poate limita evenimentele sau activitățile critice la adresa regimului chinez, nu doar în cadrul Institutului, ci în intreg campusul universității.

În iulie 2019, Guvernul Australiei a început o investigație privind contractele și acordurile dintre universitățile australiene și IC finanțate de Beijing, pentru a vedea dacă acestea încalcă legea privind transparența influenței străine, creată în 2018. Legea a fost creată pentru a înregistra toate persoanele și organizațiile care operează în Australia pentru un guvern străin, o organizație politică străină sau o organizație afiliată la o entitate guvernamentală străină. Alte școli sau organizații cum ar fi Centrul de Studii al Statelor Unite, finanțat de Departamentul de Stat al SUA, s-au înregistrat conform acestei legi, însă Institutele Confucius au refuzat până în acest moment, ceea ce este suspect, spune The Diplomat.

În 2017, Asociația Națională a Savanților (ANS) cu sediul în New York, a publicat un raport cuprinzător, unde își exprimă îngrijorările și recomandă tuturor colegiilor și universităților americane să își închidă IC sau să le reformeze semnificativ pentru a nu compromite integritatea academică.

— Rachelle Peterson, director de politici al Asociației Naționale a Savanților

Potrivit NATO StratCom COE, Institutele Confucius nu ar trebui privite ca fiind instituții furnizoare de expertiză, ci mai degrabă ca fiind centre de promovare a culturii chineze care respectă îndrumările Ministerului Educației Chinez și, în final, ale Partidului Comunist din China. Așadar, nu este de așteptat ca Institutele Confucius să ofere obiectivitate în ceea ce privește subiectele sensibile. NATO StratCom COE îndrumă națiunile care găzduiesc sau intenționează să găzduiască un Institut Confucius să abordeze o administrare mai strictă și o diviziune financiară în cadrul universităților gazdă pentru a asigura libertatea academică. Sursele de finanțare, precum și obiectivele politice, ar trebui să fie transparente publicului, mass-mediei, mediului academic și altor factori de influență.

În luna august a acestui an, Ministerul Educației al provinciei canadiane New Brunswick a decis să elimine complet Institutele Confucius din școlile elementare și medii până în luna septembrie a.c., și din licee până în 2022.

— Dominic Cardy, Ministrul Educației din provincia canadiană New Brunswick

De asemenea, Guvernul provinciei australiene New South Wales va desființa complet programul regimului chinez – Institutele Confucius, până in 2020 și îl va înlocui cu unul al Departamentului Educației al News South Wales. Deputatul David Shoebridge din Partidul Verzilor, New South Wales, a spus într-un interviu acordat Sky News Australia că “aranjamentele cu Institutele Confucius erau profund nepotrivite – oficiali ai Guvernului Chinez erau în cadrul Departamentului de Educație al New South Wales” și că libertatea de exprimare din cadrul universităților australiene care găzduiesc Institute Confucius a fost negociată pentru o plată în numerar.

Aranjamentele dintre Guvernul New South Wales și Institutele Confucius au fost întotdeauna secrete […] și vedem acum de ce au fost secrete, pentru că aproape nu există mecanisme de control, consiliul director este dominat de partea chineză, iar Guvernul New South Wales a semnat un acord că va primi 150.000 usd pentru a intra în acest aranjament, o propunere destul de extraordinară.

Este ca și cum ai fi plătit pentru a da unui guvern străin acces la propriii noștri studenți. […]

Trebuie să ne asigurăm că universitățile respectă tot timpul valorile liberale din societatea noastră și că sunt deschise criticilor, opiniilor diferite, analizelor critice cu privire la guvernul nostru și analizelor critice cu privire la alte guverne – și trebuie să ne asigurăm că aceste lucruri nu sunt negociabile în toate universitățile noastre, dar problema este că acest principiu de bază a fost negociat pentru o plată în numerar, și cred că asta este ceea ce afectează cu adevărat educația bazată pe principii independente.

— Deputatul David Shoebridge din Partidul Verzilor, New South Wales, Australia

Asociația Cherish Humanity a inițiat o petiție pentru investigarea tuturor Institutelor Confucius din România cu privire la mai multe aspecte, precum infiltrarea politicilor comuniste ale regimului chinez în ţara noastră, încălcarea libertăţii de exprimare şi închiderea definitivă a acestora, în situaţia în care instituţiile de învăţământ din România, care găzduiesc Institute Confucius, nu pot garanta respectarea de către aceste institute a tuturor drepturilor şi libertăţilor pe care Constituţia României, precum şi tratatele şi pactele la care România este parte, le garantează cetăţenilor săi.

Pentru mai multe informații cu privire la problemele și riscurile pe care Institutele Confucius le aduc în societate, vă îndrumăm să parcurgeți aceste materiale:

• Raportul Centrului de Excelență pentru Comunicații Strategice al NATO(NATO StratCom COE)
• Raportul Subcomisiei Permanente pentru Investigații al Senatului Statelor Unite
• Declarația de deschidere în cadrul primei audieri a Subcomisiei Permanente pentru Investigații al Senatului de la cel de-al 116-lea Congres al Statelor Unite
• Raportul Comisiei de Revizuire a Economiei și Securității SUA – China
• Raportul Asociației Naționale a Savanților din SUA
• Pachetul Media al Asociației Naționale a Savanților din SUA
• Fimul documentar “În Numele lui Confucius”
• Raportul Comisiei pentru Drepturile Omului al Partidului Conservator din Marea Britanie
• Într-un interviu realizat de BBC, Xu Lin – directoarea Hanban recunoaște că guvernul chinez decide cine are drept sau nu să predea în cadrul Institutelor Confucius din universitățile din Vest
• Opiniile oficiale a liderilor din China privind rolul culturii și a Institutelor Confucius
• Marele pariul al Chinei pe influență – Consiliul pentru Relații Externe

The post Institutele Confucius sau Institutele Mao? Eforturile Chinei de a ne educa tinerii appeared first on Cherish Humanity.

La suprafață, Institutele Confucius sunt programe culturale pentru a promova limba și cultura chineză.

În realitate, Guvernul chinez folosește aceste institute pentru a-și avansa agenda ascunsă a regimului comunist de la Bejing în interiorul unităților școlare din România. Regimul chinez câștigă astfel acces la noi generații de studenți pe care le educă cu manuale și profesori din China.

Institutele Confucius poartă numele marelui gânditor Confucius din China antică dar acestea nu îl reprezintă pe Confucius, istoria sau cultura antică chineză. Guvernul chinez se folosește de numele lui Confucius precum și a unităților de învățământ din România pentru a-și crea o imagine favorabilă asupra sa și a da impresia că institutele sunt de prestigiu și că regimul chinez l-ar reprezenta pe Confucius sau istoria antică chineză veche de 5000 de ani.

Institutele Confucius sunt extinse la nivel global, inclusiv în România, în valoare de miliarde de dolari, create și finanțate de Guvernul chinez.

În România există Institute Confucius la Sibiu, în cadrul Universității „Lucian Blaga”, la Cluj Napoca, în cadrul Universității Babeș Bolyai, la Brașov, în cadrul Universității Transilvania și la București, în cadrul Universității București. Există de asemenea clase Confucius la Deva, în cadrul Liceului de Artă și la Constanța, în cadrul Universității Ovidius. Cursuri de limba chineză ale regimului chinez se mai predau și în alte orașe din țară precum Galaţi, Iaşi, Craiova, Suceava, Giurgiu, Bacău.

Din experienţa altor ţări a reieşit că riscurile pe care Institutele Confucius le aduc cu ele sunt enorme pentru o societate sănătoasă: pierderea integrității academice, încălcarea drepturilor omului, influența străină și chiar potențiale încălcări ale securității naționale.

Agenția care administrează Institutele Confucius din întreaga lume se numeşte Hanban, cu sediul la Beijing.

Ce probleme se ridică

Unele universități semnează contracte prin care acceptă să se aplice și legile chineze sau să nu contravină legilor și reglementărilor din China privind Institutele Confucius din campusurile universităților din Occident. Astfel că acceptul universităților vestice de a se supune legilor chineze are ca rezultat exportarea cenzurii din China privind dezbaterile subiectelor sensibile pentru regimul comunist.

Manualele Institutelor Confucius sunt create de regimul chinez și conțin propaganda comunistă de la Beijing.

Cadrele didactice din cadrul Institutelor Confucius răspândesc propaganda de la Beijing prin omisiune. Mai exact, există chestiuni bine definite despre care cadrele didactice nu trebuie să vorbească sau trebuie să le omită din discuțiile cu elevii/studenții. Acestea privesc chestiuni precum: masacrul din Piața Tiananmen, problema Tibet-ului, Taiwan-ului, persecuția împotriva Falun Gong, Revoluția Culturală, etc.

Cadrele didactice care activează în cadrul IC sunt selecționate de Guvernul chinez, ceea ce face discutabil dacă profesorii selectați de un regim totalitar, comunist și criminal pot să educe copiii din Occident într-un mod în care deprinderile, înțelegerile și comportamentele deprinse de copii în urma orelor de curs să nu fie influențate de cultul de la Beijing.

Institutele Confucius din cadrul universităților străine discriminează cadrele didactice în procesul de selecție/angajare, pe baza orientărilor politice și/sau religioase.

Institutele Confucius din cadrul universităților străine sunt finanțate și controlate de Guvernul chinez. Regimul chinez controlează aproape fiecare aspect al Institutelor Confucius din universități, până la dreptul de veto asupra evenimentelor și activităților incluse în bugetul anual prezentat spre aprobare către Hanban.

Hanban, care administrează toate Institutele Confucius din întreaga lume, se află sub controlul direct al Consiliului de Stat Chinez.

În SUA, Canada și Australia, autoritățile au luat măsuri pentru a determina dacă angajații Institutelor Confucius din aceste țări sunt agenți de spionaj pentru regimul chinez.

În aprilie 2020, Suedia a devenit prima țară din Europa care a închis toate institutele și clasele Confucius din țară, guvernul de la Stockholm exprimându-și îngrijorarea cu privire la potențialele încercări de indoctrinare de către Beijing a studenților săi. 

Mai mulți lideri ai Partidului Comunist Chinez au confirmat scopurile ascunse ale Institutelor Confucius precum și obiectivul său de infiltra occidentul cu ideologie socialistă chineză.

Este posibil ca pentru finanțarea Institutelor Confucius să fie alocați banii publici în situația în care universitatea ce găzduiește un Institut Confucius primește pentru finanțarea acestuia, bani de la stat.

****

Regimul comunist chinez este cunoscut ca fiind un regim totalitar extrem de abuziv și criminal, care se face vinovat de moartea a circa 100 de milioane de oameni. În ultimii 20 de ani s-a angajat activ în comiterea unui adevărat genocid de o amploare fără precedent: prelevarea forțată pe scară largă, pentru profit, a organelor practicanților Falun Gong, precum și a altor oameni nevinovați ajunși pe lista neagră a regimului.

În același timp, regimul comunist chinez a manifestat dintotdeauna un dispreţ profund faţă de oameni, fie că e vorba de educaţia lor, ori de cele mai elementare drepturi ale unei ființe uamne, precum dreptul la viaţă. De aceea, implicarea Institutelor Confucius în educarea copiilor noștri este extrem de discutabilă.

Senatul Statelor Unite, Asociația Canadiană a Profesorilor Universitari, Asociația Americană a Profesorilor Universitari, Asociația Națională a Cărturarilor din America, directori ai serviciilor de informaţii, numeroşi cărturari, istorici şi experţi privind China au tras numeroase semnale de alarmă, au întocmit rapoarte și au demonstrat că Institutele Confucius sunt de fapt un paravan al regimului comunist chinez care se folosește de prestigiul numelui lui Confucius și a universităților gazdă pentru a spiona și a infiltra politicile comuniste în occident.

S-au semnalat, inclusiv in România, situaţii în care cursanţilor Institutelor Confucius li s-a interzis să vorbească în cadrul Institutului despre probleme sensibile ale Chinei de azi, precum practica Falun Gong persecutată de regimul chinez, profesorii chinezi comportându-se ca şi când în cadrul Institutului s-ar aplica legile Chinei.

O serie de universități de prestigiu au decis să nu se asocieze cu Guvernul chinez prin intermediul Institutelor Confucius, iar unele dintre cele care au au reziliat contractele cu controversata instituție au dezvăluit că au existat divergenţe majore în privinţa statutului IC, precum și prezența în manualele IC a propagandei comuniste de la Beijing.

Nu dorim ca generațiile viitoare să mai fie influențate de comunism. România este o țară democratică, iar poporul român a suferit enorm de pe urma comunismului. Vezi experimentul Pitești.

PRIN ACEASTĂ PETIŢIE NOI, SUBSEMNAŢII, CEREM INVESTIGAREA TUTUROR INSTITUTELOR CONFUCIUS DIN ROMÂNIA cu privire la infiltrarea politicilor comuniste ale regimului chinez în ţara noastră, propaganda comunistă, încălcări ale libertăţii de exprimare şi ale altor drepturi garantate în România, precum şi cu privire la posibile acţiuni de spionaj.

NOI, SUBSEMNAŢII, CEREM ÎNCHIDEREA DEFINITIVĂ A TUTUROR INSTITUTELOR CONFUCIUS DIN ROMÂNIA în situaţia în care instituţiile de învăţământ din România care găzduiesc Institute Confucius nu pot garanta respectarea de către aceste institute a tuturor drepturilor şi libertăţilor pe care Constituţia României precum şi tratatele şi pactele la care România este parte le garantează cetăţenilor săi.

Considerăm că Institutele Confucius care există în România trebuie să respecte legile române incluzând drepturile şi libertăţile garantate constituţional. Acest lucru este vital şi pentru protejarea libertății academice din România. Istoria ne arată prea bine pericolele unui sistem educațional creat de un regim opresiv. Prețuim libertatea pe care am câștigat-o cu greu în fața opresiunii și tiraniei. Suntem alături de cei care continuă să sufere nedreptăți și opresiuni în China comunistă, precum poporul tibetan, uigurii, creștinii, practicanții Falun Gong, etc. – cei cu privire la care e interzisă orice discuţie în cadrul Institutelor Confucius.

The post Petiție pentru investigarea și închiderea Institutelor Confucius din România appeared first on Cherish Humanity.

Dacă utilizați un smartphone Xiaomi de exemplu, este posibil să fi acceptat în mod involuntar că „suportați toate riscurile și că vă asumați responsabilitatea legală” pentru a nu vă angaja în activități pe care regimul chinez le-a interzis.

În conformitate cu cele scrise în termenii și condițiile Xiaomi, v-ați limitat de fapt destul de mult.

În primul rând, vă împiedică să vă opuneți principiilor Constituției Republicii Populare Chineze. De asemenea, nu aveți voie să dezvăluiţi secretele de stat și să subminaţi guvernul chinez.

Dacă credeți într-un Tibet liber, într-un Taiwan independent sau într-un Hong Kong democratic, atunci încălcați acordul de utilizare al Xiaomi, deoarece vă interzice „să subminați unitatea națională”.

De asemenea, aveți grijă dacă sunteți spiritual sau credeți într-o religie. Acordul spune că trebuie să urmați regulile regimului chinez cu privire la suprimarea religiei și că nu mai puteți submina „politica religioasă națională”.

Dacă scrieți despre budismul tibetan sau despre creştini, este posibil să încălcați regulile cu privire la ceea ce regimul chinez numește „culte”. De asemenea, nu puteți scrie nimic despre convingeri pe care regimul le numește „superstiții”.

Când vine vorba de știri și politică, acordul vă interzice să „răspândiți zvonuri”. Când discutați despre știri, asta înseamnă de obicei, că nu aveți voie să spuneți lucruri care nu se aliniează regulilor aprobate de stat prin intermediul canalelor de ştiri oficiale ale regimului chinez.

De asemenea, i-ați acordat companiei Xiaomi „dreptul de acces” la contul dvs.

În condițiile de utilizare al Xiaomi, la secțiunea “Limitări și restricții ale drepturilor”, astăzi stă scris următoarele:

Sunteți de acord să vă asumați toate riscurile și răspunderea legală pentru următoarele activități, în timp ce utilizați site-ul sau serviciile:

Pentru opunerea principiilor de bază stabilite în Constituție și în alte reglementări;

Pentru periclitarea securității naționale, pentru scurgerea secretelor de stat, pentru subminarea guvernului și compromiterea unității naționale;

Pentru dăunarea onoarei și intereselor naționale;

Pentru incitarea la ura etnică sau discriminare etnică și compromiterea unității naționale;

Pentru subminarea politicii naționale privind religia, pentru promovarea cultelor și a superstițiilor;

Pentru răspândirea de zvonuri, tulburarea ordinii sociale, compromiterea stabilității sociale;

[…]

Orice alt fel de conținut interzis de legile și reglementările administrative.

Xiaomi nu este singura companie care are astfel de cerințe. Companiile de tehnologie chinezești, inclusiv Huawei au acorduri similare cu utilizatorii.

În condițiile de utilizare ale Huawei, astăzi stă scris următoarele:

Vă rugăm să citiți cu atenție acest acord înainte de a utiliza dispozitivul Huawei sau de a descărca o actualizare software menționată în acest acord. Folosirea unui dispozitiv Huawei sau descărcarea acestei actualizări software, vor fi considerate ca fiind acceptul dvs. privind restricțiile menționate în acest acord. În caz contrar, nu folosiți niciun dispozitiv Huawei și nu descărcați această actualizare software.

[…]

Consimțământ pentru utilizarea datelor

DATELE COLECTATE DIN DISPOZITIVUL DUMNEAVOASTRĂ ÎN TIMPUL UTILIZĂRII, POT FI PROCESATE SAU TRANSFERATE CĂTRE HUAWEI ȘI ASOCIAȚII SĂI ÎN ȚĂRI DIN AFARA ȚĂRII UNDE LOCUIȚI. ACEASTA ÎNSEAMNĂ CĂ DATELE POT FI TRANSFERATE SAU ACCESATE DIN ALTE JURISDICȚII CARE SE AFLĂ ÎN AFARA ȚĂRII UNDE FOLOSIȚI PRODUSELE SAU SERVICIILE HUAWEI. ACESTE JURISDICȚII POT FI AVEA LEGI DE PROTECȚIE A DATELOR DIFERITE, SAU ASEMENEA LEGI POT CHIAR NICI SĂ NU EXISTE.

[…]

Soluționarea litigiilor

Validarea, interpretarea, modificarea, îndeplinirea și soluționarea litigiilor prezentului acord sunt reglementate de legile Republicii Populare Chineze. […] Sunteți de acord că prezentul acord este semnat în districtul Longgang, Shenzhen. Dacă apare o dispută cu privire la conținutul prezentului acord, disputa se soluționează prin negocieri amiabile. În cazul în care litigiul nu poate fi soluționat prin negocieri, oricare dintre părți poate trimite disputa la Curtea Poporului cu jurisdictie în locul semnării. Veți beneficia de asemenea, de orice prevederi legale ale țării/regiunii în care sunteți rezidenți.

Textul din acorduri este acolo de ceva timp. Potrivit arhivelor site-ului Xiaomi, părţile care interzic discuțiile despre „culte” și „superstiție” și cerințele de a respecta constituția regimului chinez au fost adăugate în octombrie 2014.

Totuși, îngrijorător este ceea ce înseamnă de fapt aceste standarde pentru companiile străine de tehnologie care fac afaceri în China, precum și pentru utilizatorii de dispozitive chinezești importate din China.

Satiristul german Christoph Rehage a fost printre primele ținte străine ale acestor politici. În decembrie 2015, el a încărcat un videoclip pe YouTube în care l-a numit pe fondatorul Partidului Comunist Chinez (PCC) Mao Zedong, un „Hitler al Chinei”. În urma acestui act, un site web al Ligii Tineretului Comunist din China a cerut pedepsirea lui Rehage pentru încălcarea legii chineze, chiar dacă el locuiește în Hamburg. Ei au susținut că Rehage, care vorbește chineză, a făcut ca videoclipul să circule în China, iar prin acest fapt, au spus că Rehage a subminat suveranitatea internetului țării.

La începutul anului 2015, un editor din Hong Kong care a criticat liderii chinezi, a dispărut împreună cu alți patru colegi ai săi.

La 1 iulie 2015, Comitetul Național Permanent al Congresului Poporului a aprobat “Legea Securității Naționale”. Legea subliniază: „China trebuie să-și apere interesele de securitate națională pretutindeni” și, potrivit The Diplomat, aceasta „afectează aproape toate domeniile vieții publice din China – mandatul legii acoperă politica, armata, finanțele, religia, ciberspațiul, inclusiv ideologia și religia”.

Odată cu adoptarea “Legii Securității Naționale”, a mai fost adoptată o lege pe 27 decembrie 2015, denumită “Legea Contra-terorismului”. “Legea Contra-terorismului” a fost deosebit de controversată, deoarece impune firmelor străine de tehnologie să coopereze cu investigațiile regimului chinez – iar conceptul său de “Contra-terorism” este cu mult diferită de cea din Occident.

După cum a menționat The Diplomat, PCC are propria definiție a terorismului, care înseamnă „orice gând, discurs sau activitate care prin violență, sabotaj sau amenințare, își propune să genereze panică socială, să influențeze elaborarea de politici naționale, să creeze ură etnică, să submineze puterea de stat sau să divizeze statul”.

 Cu alte cuvinte, pe de o parte include terorismul, dar pe de cealaltă parte, „gândirea” și „vorbirea” sunt de asemenea ilegale, dacă aceste gânduri sau cuvinte contestă normele PCC.

Orice companie care dorește să facă afaceri în China va trebui să respecte aceste reguli. Dacă acordurile de utilizator ale companiilor chineze ne indică ceva, atunci este posibil să fim obligați să respectăm standardele regimului chinez privind conducerea totalitară sau, după cum afirmă avertismentul Xiaomi, să „suportăm toate riscurile și să ne asumăm răspunderea legală deplină”.

Sursă: The EpochTimes

The post Acordurile de utilizare ale telefoanelor chinezeşti vă obligă să respectaţi cenzura chineză appeared first on Cherish Humanity.

Virusul din Wuhan a apărut la sfârșitul anului trecut și a infectat acum peste 167.515 de oameni din întreaga lume, numărul acestora fiind foarte probabil să crească, potrivit raportului OMS din 16 martie.

Marea majoritate a cazurilor semnalate după 25 februarie au fost din afara Chinei, cu Italia, Iran și Coreea de Sud figurând drept focare majore, iar o bună parte din totalul de decese la nivel global provin de acolo.

„Ceea ce inițial era privit ca un șoc în mare măsură centrat pe China este acum înțeles a fi o criză globală”, au spus experții Centrului de Studii Strategice și Internaționale(CSIS), Stephanie Segal și Dylan Gerstel într-o analiză publicată miercurea trecută.

Deoarece criza crește incertitudinea și duce la ceea ce Segal și Gerstel numesc „volatilitatea pieței financiare văzută ultima dată în timpul ultimei crize financiare globale”, cei preocupați de situația din Italia, Iran și Coreea de Sud au discutat cu The Epoch Times despre cauza acestei situații și legăturile acestor țări cu China.

Dependența Italiei de China

China este unul dintre cei mai mari parteneri comerciali ai Italiei, iar comunitatea chineză de imigranți este una dintre cele mai mari din țară. Experții și politicienii consideră că relația economică și politică a Italiei cu China a contribuit la criza coronavirusului din țară.

Până acum, în Italia au murit 2.158 de persoane din cauza virusului Wuhan, în timp ce 21.222 sunt infectate.

Andrea Delmastro Delle Vedove, un politician italian din partidul național-conservator Fratelli d’Italia (Frații Italiei), a declarat pentru The Epoch Times că actuala criză arată că interdependența față de China poate fi problematică.

„Desigur, coronavirusul deschide un scenariu tulburător. Ne arată că interdependența de China poate fi o problemă nu numai din punct de vedere economic sau industrial, ci și chiar d.p.d.v. al securității naționale și al programelor de profilaxie națională”, a spus Delle Vedove, membru Fratelli d’Italia în comisia pentru afaceri externe.

Delle Vedove are motive de îngrijorare. Peste 3 milioane de turiști chinezi au vizitat Italia în 2018, potrivit Reuters. Primele trei cazuri de coronavirus au apărut în Italia la sfârșitul lunii ianuarie, două dintre ele implicând turiști, potrivit The Guardian.

Acest lucru a  determinat țara să închidă rutele de transport cu China. Pe măsură ce virusul și sentimentul anti-chinez s-au intensificat, companiile chineze din Italia și-au intensificat de asemenea încercările de schimbare a opiniei publice.

Compania chineză de electronice Xiaomi a donat zeci și mii de măști FFP3 în Italia săptămâna trecută, potrivit unei postări pe Facebook din 5 martie de pe pagina companiei. Dar Delle Vedove a spus că acest lucru a contribuit și mai mult la creșterea temerilor.

„De asemenea, ne temem de ei când ne aduc cadouri, deoarece dacă coronavirusul nu ar fi ajuns aici, nu am fi avut nevoie de măștile lor și am fi putut face față coronavirusului dacă ei ar fi raportat imediat adevărul despre acest demon, născut în China”, a spus politicianul.

Coroborând cu Delle Vedove, doi experți ai think tank-ului de politică externă Carnegie, Paul Haenle și Lucas Tcheyan, au scris într-o analiză luna trecută că „opacitatea continuă a Beijingului nu a făcut decât să alimenteze speculații suplimentare cu privire la adevăratele origini ale crizei și la nivelul de extindere al acesteia.”

În timp ce Delle Vedove și-a exprimat îngrijorarea cu privire la „demonul născut în China”, președintele italian, Sergio Mattarella, a vizitat o școală din Roma cu studenți în mare parte chinezi la începutul lunii trecute pentru a calma sentimentul anti-chinez și a-și arăta prietenia față de China, potrivit Reuters.

După gestul de prietenie al lui Matharella față de China, liderul chinez Xi Jinping i-a mulțumit într-un mesaj citit de ambasadorul Chinei la Roma, Li Junhua, în cadrul unui concert la palatul prezidențial câteva săptămâni mai târziu, a informat ANSA, o agenție italiană de știri.

“Acesta este încă un gest concret care arată că adevărata prietenie se vede în momentele grele și sunt profund emoționat”, se arată în scrisoarea lui Xi.

Pentru Delle Vedove, acesta este însă un motiv de îngrijorare. El a acuzat China că nu este o țară sigură și transparentă și că nu respectă nicio regulă, folosindu-le doar în avantajul său, în ciuda faptului că este membru al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).

Contactele la nivel înalt ale Iranului cu China

În timp ce în Europa virusul s-a răspândit din Italia, în Orientul Mijlociu s-a răspândit din Iran. Experții spun că focarul de coronavirus de acolo indică contacte la nivel înalt între regimul iranian și cel chinez.

Rapoartele arată că zborurile Mahan Airlines au continuat între diferite orașe iraniene și chineze, în ciuda interdicției declarate de regimul iranian la 31 ianuarie, periclitând astfel sănătatea publică din Iran și din întregul Orient Mijlociu.

Compania aeriană a publicat un comunicat de presă în data de 2 februarie pe site-ul companiei unde afirma că zborurile din și către China sunt oprite până la sfârșitul lunii februarie.

„După cum @khamenei_ir știe deja, cea mai bună apărare biologică ar fi fost să spună poporului iranian adevărul despre virusul din Wuhan atunci când s-a răspândit din China în #Iran. În schimb, el a menținut zborurile Mahan Air din și către epicentrul virusului din China și i-a arestat pe cei care au raportat despre asta”, a declarat secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, într-un mesaj pe Twitter la data de 13 martie.

Mahan Airlines a fost sancționată de trezoreria SUA în 2011 pentru legăturile sale cu Corpul Gărzii Revoluționare Iraniene, o filială a armatei iraniene care a fost declarată ca fiind o organizație teroristă de către administrația Trump anul trecut.

Manjari Singh, un expert pe probleme din Orientul Mijlociu din cadrul Middle East Institute din New Delhi, a declarat într-un e-mail pentru The Epoch Times că situația Iranului este interesantă, deoarece țara este izolată din cauza sancțiunilor economice și politice, și cu toate acestea, tot a fost afectată de pandemie.

„Prin urmare, acest lucru înseamnă că țara nu este atât de izolată precum se credea că este!” spus ea.

Un raport al Radio Farda, un post de radio care emite în limba persană pentru Radio Europa Liberă, și susținut de Congresul Statelor Unite, a susținut ceea ce a spus Manjari. În raport se arată că, în ciuda interdicției, un zbor al Mahan Airlines(W578) a zburat de la Beijing la Teheran pe 21 februarie.

„Mai mult, primul focar a izbucnit în orașul Qom care este un oraș religios și unde au loc multe pelerinaje, dar este și orașul în care sunt înființate cele mai multe proiecte chinezești. Deci, legătura cu China este acolo”, a spus Singh.

Nicole Robinson, cercetător asistent pentru Orientul Mijlociu din cadrul Heritage Foundation cu sediul în Washington, a declarat de asemenea într-un e-mail pentru The Epoch Times, că sute de studenți și clerici juniori chinezi studiază în Qom.

Singh a spus că de la început a existat o mușamalizare masivă și o lipsă de transparență cu privire la focarul virusului în Iran.

„Probabil că Iran nu a dorit să îi fie afectat comerțul cu China și de aceea a tratat răspândirea virusului cu indiferență și nu a făcut-o publică. Nu au fost luate măsuri de precauție și călătoriile din și către China nu au fost verificate “, a spus Singh.

Un raport al The Atlantic întărește preocupările lui Singh și ale lui Robinson. La data de 4 și 5 martie, două zboruri de evacuare care transportau cetățeni chinezi au fost lăsate să plece din Teheran către provincia Gansu din China, iar la aterizare s-au găsit 11 pasageri infectați din 311 care au fost testați de autoritățile chineze în aeroport.

În timp ce presa de stat iraniană, Agenția de Știri a Republicii Islamice (IRNA), a declarat că până la data de 15 martie au murit 724 de persoane din cauza coronavirusului, Secretariatul Consiliului Național de Rezistență a Iranului (NCRI), un grup opus regimului, a declarat la data de 14 martie, că de fapt sunt mai mult de 4.500 de morți.

Radio Farda a raportat de asemenea pe 9 martie mușamalizarea regimului iranian și a citat site-ul de știri pro-Rouhani Entekhab care a spus că în țară, numărul morților de coronavirus trece de 2.000.

Furie în Coreea de Sud datorită concilierii cu China

Pe măsură ce criza coronavirusului s-a intensificat în Coreea de Sud, s-a intensificat  și sentimentul anti-China în interiorul țării. Oamenii au învinovățit Guvernul că nu a impus restricții de călătorie în China din primele zile ale focarului.

Bruce Klinger, cercetător senior la The Heritage Foundation pentru Asia de Nord-Est, a spus că oamenii nu sunt mulțumiți deoarece președintele sud-coreean Moon Jae-in se bazează pe China să îi faciliteze dialogul cu Coreea de Nord înainte de alegerile pentru Adunarea Națională(Parlament Unicameral) care urmează să aibă loc pe 15 aprilie.

„Virusul Corona a avut un impact devastator asupra economiei sud-coreene. Criticii îl acuză pe Moon că a fost prea conciliant cu Beijingul și a ezitat să impună restricții de călătorie vizitatorilor chinezi în primele etape ale focarului”, a declarat Klingner într-un e-mail pentru The Epoch Times.

Publicul sud-coreean a devenit furios pe președintele Moon, după ce acesta a trimis echipamente medicale în valoare de 5 milioane de dolari în Wuhan în primele zile ale focarului. Când virusul s-a răspândit cu rapiditate în Coreea de Sud și problemele s-au agravat, publicul a învinovățit China pentru lipsa serviciilor de sănătate.

Începând cu data de 11 martie, peste 1,4 milioane de sud-coreeni au semnat o petiție pe site-ul prezidențial cerând ca președintele Moon să fie pus sub acuzare pentru modul de gestionare a crizei de coronavirus și pentru politicile sale pro-China.

„Cu cât președintele Moon Jae-in este mai preocupat de problema coronavirusului din China, cu atât este mai probabil să fie văzut ca fiind președintele Chinei, nu președintele Coreei de Sud”, se arată în petiție.

„În Coreea, prețul măștilor faciale a crescut de mai mult de 10 ori și s-au vândut toate stocurile. Din cauza deficitului, oamenilor le-a fost greu să mai cumpere măști”, spune petiția.

Petiția a acuzat de asemenea guvernul sud-coreean că nu a restricționat cetățenii chinezi să mai intre în țară, iar astfel 5 milioane de chinezi au intrat în Coreea de Sud după izbucnirea virusului.

Articolul în engleză poate fi citit aici.

The post Țările cu focare majore de coronavirus au acționat cu întârziere datorită legăturilor strategice cu China appeared first on Cherish Humanity.

Iar dacă luăm în calcul nivelurile masive de investiții străine directe, BRI ar fi putut cu siguranță să ofere Chinei o posibilitate de a merge chiar mai departe de atât. Ar fi extins supremația economică și politică a Beijingului în toată Europa de Vest, Africa și America.

Pentru prima dată în istorie, China s-a putut vedea cum devine centrul global de influență pentru comerț, tehnologie și producție. Dar, bineînțeles, marea schemă a Beijingului presupunea ca centrul gravitațional al economiei globale să fie mutat din Statele Unite și dus în China.

Pandemia a fost adusă lumii de către BRI

Dar mai degrabă decât dezvoltarea economică și triumful politic global, marile planuri ale regimului chinez au adus un posibil dezastru asupra întregii lumi.

La momentul scrierii acestui articol, virusul care este extrem de contagios și mortal – COVID-19 continuă să se răspândească în tot mai multe țări. De fapt, este comparat cu răspândirea ciumei negre de la mijlocul anilor 1300.

Paralelele istorice dintre acestea două sunt uimitoare, cel puțin.

De exemplu, precum pandemia de ciumă neagră, coronavirus a început tot în China. Mai mult, precum ciuma, acest nou coronavirus mortal a călătorit spre Vest urmând îndeaproape traseul BRI al Chinei, de-a lungul Iranului (Persia) și către Europa prin porturile italiene.

Vecinii din jurul Chinei au o rată de infecție scăzută

Precum în cazul ciumei, comerțul cu China este un factor major, dar cu siguranță nu este singurul. Unele țări care au legături economice sau strategice strânse cu Beijing au de suferit cel mai mult. Pe de altă parte, unii parteneri comerciali din apropierea Chinei au reușit să evite ratele mari de infecție și deces.

De exemplu, Japonia și Coreea de Sud au ambele relații comerciale puternice cu China. Cu toate acestea, Japonia, care are multe fabrici situate în China, la data de 11 martie are mai puțin de 500 de persoane infectate. Și începând cu 10 martie, deși Coreea de Sud a raportat anterior ca având 7.513 de cazuri, se poate observa cum ratele de infecție scad pentru a patra zi la rând fără să aibă orașe în carantină.

Cele mai notabile sunt însă Taiwanul și Hong Kong-ul. Ambele țări au un trecut  anticomunist înverșunat și se află foarte aproape de China. Și totuși, la data de 11 martie, Taiwanul are una dintre cele mai mici rate de infecție din lume, raportând mai puțin de 50 de cazuri.

Acest lucru se datorează în mare măsură acțiunilor urgente pe care guvernul Taiwanului le-a luat. Aceste măsuri au inclus o interdicție de călătorie în China, Hong Kong și Macau, interdicția exporturilor de măști chirurgicale pentru a păstra o aprovizionare națională și coordonarea rapidă a datelor privind rutele de călătorie ale celor infectați pentru identificarea rapidă a persoanelor noi infectate.

Este o situație similară și în Hong Kong. La data de 6 martie, acesta a avut doar 97 de persoane infectate și două decese, chiar dacă se află exact în nasul Chinei.

Fără îndoială că antipatia constantă a orașului față de guvernul comunist din China a limitat călătoriile către și din China, ceea ce implicit a redus la maximum expunerea la virus. Un factor cheie este și experiența Hong Kong-ului cu focarul SARS din 2002. Igiena riguroasă și măștile faciale au devenit o parte din viața cetățenilor din Hong Kong, mai mult decât în alte țări.

Iran este una din țările cele mai puternic lovite de Coronavirus

În schimb, tovărășia politică, precum și comerțul s-au dovedit a fi unele din cele mai eficiente căi de transmitere a virusului. În Orientul Mijlociu, relația strategică a Iranului cu China a însemnat o expunere crescută la boală și, astfel, o rată mai mare de infecție și de deces.

Cu sute de lucrători chinezi în Iran, impactul pandemiei a ajuns până la vârful conducerii Iranului, cu cel puțin 23 de membri ai parlamentului(10 la sută dintre parlamentarii iranieni) fiind infectați.

Alți membri ai conducerii iraniene care au murit din cauza bolii îi includ pe Mohammad Mirmohammadi – un confident apropiat și consilier al liderului suprem al Iranului, Ayatollah Ali Khamenei. De asemenea, a murit clericul Hadi Khosrowshahi, fostul ambasador al Iranului la Vatican, precum și un membru ales recent în Parlament.

Printre membrii infectați ai conducerii Iranului se mai numără Iraj Harirchi – ministrul adjunct al sănătății, precum și Masoumeh Ebtekar – vicepreședinte pentru femei și afaceri de familie, Mojtaba Zolnour – președinte al comitetului pentru securitate națională și afaceri externe al parlamentului iranian. Conducerea Iranului continuă să plătească un preț ridicat pentru parteneriatul cu PCC.

Italia este din nou un punct de intrare în Europa

În Europa, Italia este un alt exemplu cu rezultate similare, din mai multe motive. Fiind un membru în Grupul celor Șapte (G-7), și având o situație dificilă, Italia a văzut investițiile chineze ca pe o sursă pentru modernizarea infrastructurii sale atât de necesare. Economia țării a fost împovărată de o populație îmbătrânită şi de nivelurile astronomice ale datoriilor, și paralizată de diviziunea politică.

Din aceste motive, Italia a condus țările europene din G-7 să susțină din toată inima  investițiile propuse de BRI în porturile și infrastructura din Genova precum și în alte locuri.

Cu toate acestea, unii consideră statutul de membru al BRI al Italiei și valul rezultat de resortisanți chinezi ca fiind cauza expunerii la boală și a ratelor ridicate de infecție și deces în afara Chinei. La 10 martie, Italia are 631 de decese și peste 10.000 de infectați, cu o rată de deces de 5%, cu mult mai mare decât media globală de 3,4%, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.

Muncitorii chinezi parte a BRI pot fi vinovați parțial pentru ratele mari de infecție și de fatalitate din Italia. Dar cea mai probabilă cauză este imigrația ilegală semnificativă a resortisanților chinezi în Italia și alte națiuni europene. Acești doi factori, în combinație cu populația îmbătrânită din Italia, au dus la ratele neobișnuit de mari de infecție și mortalitate din cauza patogenului. Într-o demonstrație uimitoare de determinare, întreaga națiune de 60 de milioane de oameni este acum în carantină.

În loc să fi condus economia globală în secolul XXI, Partidul Comunist Chinez (PCC) și inițiativa sa BRI, o distrug de fapt. În Italia, fabricile sunt închise, deoarece orașele se află acum în săpămâni de carantină.

Regula pare să fie că acele națiuni care ignoră atrocitățile PCC în favoarea câștigului economic vor culege ceea ce au semănat. Visul PCC de dominație mondială s-a transformat într-un coșmar pentru cei care s-au aliat cu liderii comuniști din China.

Consecințele pandemiei globale pe care China a adus-o asupra întregii lumi abia încep să se vadă. Marile companii dau bir cu fugiții din China acum mai mult decât înainte.  Interdicțiile de călătorie către China sunt globale, și chiar activitățile economice și comerciale cu China sunt drastic încetinite faţă de cum au fost în urmă cu doar câteva săptămâni.

Pe scurt, lumea pe care China spera să o farmece și să o domine este acum una mult diferită și nu este atât de dornică să asculte ce are de spus PCC.

Sursa articolului poate fi citită aici

The post Inițiativa chineză “Un Drum, O Centură” a condus la o pandemie globală appeared first on Cherish Humanity.

România însă a fost singura țară din blocul de Est unde îndepărtarea comunismului de la putere s-a realizat cu vărsări de sânge și pierderi de vieți omenești. Represiunea care a avut loc împotriva protestatarilor din 1989 la Revoluția Română este tipică pentru regimurile comuniste care nu au nicio considerație pentru viața umană dar vor să își mențină puterea cu orice preț.

Unul din regimurile comuniste pentru care căderea comunismului în România nu era ceva de aplaudat a fost regimul chinez. În 1989 regimul chinez era profund îngrijorat de evoluția evenimentelor de la Revoluție, astfel încât a trimis echipe care să supravegheze și să înregistreze evenimentele care aveau loc.

La acea vreme, dna Zhang Yijie lucra ca secretar secund pentru afaceri economice la Ambasada Chinei în România și a fost una din persoanele însărcinate cu colectarea de informații privind evoluția Revoluției Române. Într-un interviu acordat NTD Television, ea își povestește experiența privind cele întâmplate la Revoluție, cum a falsificat regimul chinez informațiile adunate de ea, și cum acțiunile regimului chinez la Revoluția Română au făcut-o să își reconsidere credința fermă în comunism.

Reporter: Ați fost în România în perioada 1980 – 1990. Ați experimentat revolta politică din România care a șocat lumea?

Zhang Yijie : Am observat întregul proces de revoltă politică. China avea o relație mai bună cu România decât cu aproape orice altă țară. Relațiile lor erau mai bune decât relațiile diplomatice obișnuite. A fost așa timp de mulți ani. Deoarece China furniza asistență economică României iar România avea o ideologie politică similară Chinei.
[…]
În timpul revoluției, toată lumea din Ambasada Chinei a fost profund șocată. Locația Ambasadei era lângă casa lui Ceaușescu. Între Ambasadă și casa lui era un râu. În timpul revoltei politice, poliția și armata au deschis focul împotriva protestatarilor. Lucrurile erau foarte feroce. Ambasada noastră a fost lovită de asemenea. După ce Ambasada a fost lovită, ambasadorul a ordonat întregului personal să se mute la subsol. Situația revoluției continua să se schimbe rapid. Ambasadorul ne-a cerut tuturor să ne grupăm câte doi și ni s-a spus să mergem să colectăm informații. […] Strict vorbind, acest lucru nu era munca noastră, ci făcea parte din îndatoririle oficialilor militari.
[…]
Ni s-a cerut să colectăm informații despre atitudinile persoanelor obișnuite, acțiunile Guvernului și ce strategii folosea Guvernul. În plus, pe măsură ce susținătorii Guvernului și protestatarii au deschis focul unii asupra altora, ni s-a solicitat să colectăm informații despre progresul conflictului militar. Problema cea mai importantă a fost localizarea lui Ceaușescu. De fapt, el s-a ascuns undeva. La începutul protestului, Ceaușescu a folosit poliția pentru a controla protestatarii. Apoi a ordonat armatei să controleze protestatarii. Cu toate acestea, armata a refuzat să se supună ordinelor sale. […] Ceaușescu a ordonat armatei să tragă în oameni, dar armata nu a tras asupra oamenilor și s-a retras la baza sa militară. Armata a anunțat apoi că va sta de partea oamenilor.
[…]
Am fost organizați în perechi. Colegul meu de echipă era de asemenea un alt oficial diplomatic. Aveam o mașină. El conducea mașina și eu deschideam geamul și mă aplecam să fac fotografii și videoclipuri. Erau vehicule arse, toate străzile erau extrem de dezordonate. Efigii de-ale lui Ceaușescu atârnau pe o mulțime de copaci. Oamenii erau pe stradă pentru a protesta împotriva violenței poliției. A fost într-adevăr o situație periculoasă în care noi chiar ne strecuram printre gloanțe. Înainte ca noi să ieșim pe străzi, un reporter de la Reuters a fost împușcat când s-a aplecat din mașina sa pentru a face fotografii. Însă noi nu am avut nici măcar un singur gând de frică. […] Noi credeam că muncim pentru țara noastră. Ne făceam datoria față de țara noastră. Era o datorie nobilă. După întoarcerea în Ambasadă, am început să redactăm toate informațiile. Am trimis toate informațiile confidențiale în China prin telegraf. Prin urmare, autoritățile[chineze] centrale cunoșteau cele mai recente actualizări ale Revoluției Române prin intermediul nostru.

Reporter: A raportat vreo mass-media chineză informațiile voastre?

Zhang Yijie : Nu. Ambasada noastră avea mesageri care călătoreau între România și China de două ori pe lună. Mesagerii ne-au adus Cotidianul Poporului – ziarul oficial al Partidului Comunist Chinez. Citind acele rapoarte, am constatat că ştirile transmise de mass-media chineze despre România erau complet contrare faptelor.
[…]
Cum toți știam ce s-a întâmplat la Revoluție, am fost foarte surprinși de aceste ştiri. Rapoartele păreau a fi scrise de Xinhua din București, iar biroul Xinhua se afla în aceeași clădire cu Ambasada. Noi obișnuiam să luăm masa împreună cu personalul Xinhua în același loc. Unii colegi s-au plâns reporterilor Xinhua spunând că nu pot inventa povești precum acestea. Cum au putut să scrie astfel de știri eronate? Reporterii Xinhua au fost surprinși și ei de aceste rapoarte. Ei au spus că aceste știri nu sunt de la ei. Nu au scris niciodată astfel de știri.  Știrile raportate de Cotidianul Poporului erau contrare faptelor. Știrile respective au fost redactate în China.“

Reporter: Ce spuneau știrile raportate?

Zhang Yijie : Știrile au numit Revoluția Română o rebeliune anti-guvernamentală. A fost un eveniment atât de important, dar Cotidianul Poporului l-a raportat contrar faptelor. Mai mult, Cotidianul Poporului a ascuns în mod intenționat adevărul despre succesul Revoluției Române. Revoluția politică românească s-a datorat sprijinului armatei. Dacă armata nu ar fi susținut protestatarii, revoluția nu ar fi avut succes.
[…]
Regimul chinez suprimase recent revoluția din Tiananamen de pe 4 iunie. Calculele masacrului din 4 iunie nu erau finalizate încă. Acum că Revoluția Română a avut loc, Guvernul chinez era din nou cuprins de frică. Cotidianul Poporului a refuzat să raporteze știrile colectate de noi.

Reporter: Când ați citit știrile false, ce v-ați gândit? Cum vă simţeați?

Zhang Yijie : Eu am studiat jurnalismul. Știu că raportarea la timpul potrivit și autenticitatea sunt esențiale pentru rapoartele de știri. Știrile nu se pot falsifica. Ceaușescu a fost prins într-o perioadă scurtă de timp și apoi executat. Această acțiune a zguduit întreaga lume.

Reporter: Au existat știri despre acest lucru în China?

Zhang Yijie : Știrile din China despre acest lucru au fost raportate la modul cel mai superficial. Ei nu puteau acoperi în totalitate acest lucru. Acest lucru [moartea lui Ceaușescu] a fost raportat într-o singură frază.

Reporter: Ați lucrat un timp atât de lung în cadrul Guvernului chinez. Ați fost șocată când ați văzut știrile false create de PCC?

Zhang Yijie : Da, dacă nu aș fi trăit personal acele lucruri, probabil nu aș fi crezut [că le-au falsificat]. De fapt, am fost foarte supărată când am citit știrile din Cotidianul Poporului. Noi nu puteam înțelege cum de ei scriu orice vor. Unul din colegii mei a spus: ‘Noi am colectat aceste informații în condiții atât de riscante și ei au scris orice le-a trecut prin cap. De ce s-au mai obosit să ne solicite nouă să obținem informațiile?’

Acțiunile autorităților chineze precum falsificarea faptelor și sucirea adevărului, au șocat-o chiar și pe Zhang Yijie, un oficial al Partidului Comunist Chinez (PCC). Ea a considerat că a fost păcălită și a început să își revizuiască “credințele comuniste”.

Reporter: S-a datorat Revoluției Române faptul că ați realizat despre ce este vorba cu adevărat în ce priveşte Partidul Comunist Chinez?

Zhang Yijie : Da.
[…]
Eu am aparținut acelui grup de oameni care și-au sacrificat viața pentru Partidul Comunist. Opinia mea politică era diferită de cea a părinților mei. Am fost de extremă stânga și am susținut Marxism – Leninismul. Am considerat că viziunile și credințele mele nu sunt greșite. Credința mea era Marxism – Leninismul. Am crezut că sunt matură din punct de vedere politic. Mama mea a fost clasificată ca fiind de dreapta și a fost extrem de hărțuită.[…]
Eu eram foarte mult de extremă stânga. Nu mi-am dat seama până când nu am lucrat în străinătate și având contact cu societatea occidentală, că conceptul de capitalism din mintea mea era complet greșit. Deoarece în manualele noastre și în propaganda politică a Guvernului nostru, toate societățile occidentale sunt prezentate că fiind decadente și în declin.
[…]
După întoarcerea în China, am început să îmi pun mai multe întrebări și să nu-i urmez pe alții orbește.

În mod ironic, după revoluție, regimul chinez declara: „China nu s-a amestecat niciodată în afacerile interne ale României şi respectă opţiunea poporului român”, făcând referire la constituirea Consiliului Frontului Salvării Naţionale.

The post Un fost oficial chinez povestește cum Revoluția din 1989 a fost supravegheată de regimul de la Beijing appeared first on Cherish Humanity.

Democrația fragilă a Serbiei precum și oportunismul liderilor sârbi au permis extinderea intereselor Chinei tot mai mult.

Primul pas a fost promisiunea investițiilor și împrumutarea țării cu miliarde de dolari. China și-a instalat de asemenea în Serbia reprezentanțe pentru unele din companiile chineze importante precum: Huawei, Banca Chinei, China North Industries Group Corporation Limited(Norinco) – o companie aflată sub supravegherea directă a Armatei de Eliberare a Poporului, etc. Serbia în schimb, a scos sistemul de vize pentru cetățenii chinezi, ceea ce a făcut ca prezența chineză în Serbia să crească. În Belgrad există mai mulți cetățeni chinezi decât în orice alt oraș european. 

Dacă investițiile chineze par a fi foarte pozitive, cum ar fi cumpărarea de către China a combinatului siderurgic din Smederevo, Comisarul European pentru Politica Europeană de Vecinătate și Negocieri pentru Extindere, Johannes Hahn, spune: “Chinei nu i-a păsat niciodată cum și dacă o țară este în măsură să își plătească împrumuturile. Și dacă nu pot plăti, există o anumită presiune ca lucrurile să fie transferate în proprietatea lor.”

China este acuzată că practică diplomația datoriilor capcană prin programe de investiție precum “Un Drum, O Centură”, și și-a câștigat o reputație de manipulator economic al țărilor mici prin a le angaja în datorii excesive. Apoi, China poate forța acorduri de rambursare explotatoare, precum s-a întâmplat în Sri Lanka, care a trebuit să cedeze Chinei un port pentru 99 de ani deoarece nu și-a putut plăti datoriile făcute prin programul “Un Drum, O Centură”.

În Serbia, influența chineză nu se oprește la investiții. Natura relațiilor sino-sârbe a atins un nou nivel, și astfel, al doilea pas a fost extinderea în domeniul securității naționale a Serbiei. La un eveniment în Belgrad din septembrie, privind aniversarea a 70 de ani de la fondarea Republicii Populare Chineze, președintele sârb Aleksandar Vučić a lăudat China ca fiind cel mai cinstit și de încredere prieten al Serbiei.

China s-a infiltrat masiv în trei segmente ale aparatelor de securitate națională sârbe. Primul este sistemul de supraveghere al țării. Cel de-al doilea este domeniul militar deoarece China a devenit furnizor de echipamente militare în Serbia. Al treilea segment este cooperarea poliției celor două țări întrucât au fost create patrule comune ale poliției sârbe împreună cu poliția chineză în Serbia.

Influența Chinei a ajuns în sistemul de supraveghere al Serbiei, iar în septembrie 2018, ministrul de finanțe sârb, Siniša Măli, a semnat un acord cu guvernul chinez prin care mandata Huawei să furnizeze sisteme de supraveghere și servicii auxiliare pentru supravegherea traficului și a proiectelor de infratructură chineze.

Huawei a devenit interesant pentru autoritățile sârbe atunci când tehnologiile sale au identificat un cetățean sârb care se ascundea în China după ce fugise de la un accident mortal în Serbia. Poliția sârbă a fost impresionată de posibilitățile tehnologiilor Huawei și au creat un proiect numit “Orașul Sigur”, prin care Ministerul de Interne Sârb intenționează să instaleze 1000 de camere de supraveghere în peste 800 de locații din Belgrad. La acest moment sunt deja instalate în Belgrad sute de camere de supraveghere Huawei cu posiblitatea de urmărire și recunoaștere facială a indivizilor.

Organizațiile neguvernamentale din Serbia au cerut detalii despre locațiile camerelor de supraveghere, dar Ministerul de Interne Sârb le-a refuzat cererile motivând că toate documentele și informațiile cu privire la achiziționarea camerelor și a locațiilor acestora sunt confidențiale.

Această lipsă de transparență nu poate decât să sublinieze istoria binecunoscută a autorităților sârbe de abuz de putere și să întărească temerile că vor folosi aceste tehnologii, precum recunoașterea facială și identificarea plăcilor de înmatriculare, pentru a viola drepturile și libertățile cetățenilor. Unii analiști din Balcani vorbesc deja despre prezența unui “Big Brother” în Serbia.

La asta se mai adaugă și reputația proastă a Huawei în ceea ce privește securitatea cibernetică, spionajul, și furtul de proprietate intelectuală. Președintele american Trump a spus că Huawei este “o amenințare la adresa securității naționale”. Un proiect de lege privind cheltuielile pentru apărarea națională a SUA, semnat în august 2018, a interzis guvernului SUA să cumpere echipamente Huawei sau ZTE.

Compania pentru securitate cibernetică, Finite State a examinat peste 500 de dispozitive Huawei și a descoperit peste 100 de vulnerabilități care expun utilizatorii dispozitivelor la riscuri de securitate.

O privire asupra personalului de top al companiei arată că Huawei are relații strânse cu forțele de securitate chineze, cu armata și cu facțiunea politică a fostului lider PCC, Jiang Zemin. Filmul “Ghearele Dragonului Roșu” expune “activitățile ascunse dintre Partidul Comunist Chinez și Huawei”, după cum spune fostul strateg șef al Casei Albe, Stephen Bannon, și unul din producătorii executivi ai filmului, precum și dorința Huawei de a-și extinde sistemele de supraveghere conectate la PCC, la nivel gobal.

Influența chineză a mai făcut un pas în Serbia, prin cooperarea militară între cele două țări. În septembrie 2018, ministrul adjunct al apărării din Serbia, Nenad Miloradović, a negociat cu partea chineză pentru cumpărarea de drone militare chineze precum și pentru transferul de tehnologie care i-ar permite Serbiei să își dezvolte propriul proiect de drone, “Pegaz“ (Pegasus).

Serbia a comandat deja nouă drone Wing Loong din China, și acest lucru este văzut în presa internațională ca fiind “cea mai mare vânzare de echipament militar către Europa de la începutul Războiului Rece”. Asta este de asemenea un indiciu al procesului prin care China încearcă să intre prin Serbia, pe piața europeană în domeniul apărării, în timp ce Serbia încearcă să își modernizeze propriul sistem de apărare.

Conform informațiilor făcute publice de Ministerul Apărării Sârb în august 2019, China ocupă al doilea loc după SUA ca donator de echipament militar în Serbia. În perioada 2008-2018, Serbia a primit donații din China în valoare de 5,2 milioane de usd, iar din SUA, în valoare de 9,8 milioane de usd. Entuziasmul afișat de liderii sârbi nu poate decât să arate că ajutoarele și cooperările militare din China vor crește în viitor.

Un alt punct de hotar atins de influența chineză în Serbia a fost crearea de patrule de poliție comune între cele două țări. Poliția chineză și sârbă au efectuat patrule comune în perioada 18 septembrie – 15 octombrie 2019 în câteva locuri turistice din Belgrad, precum și în alte două orașe, Novi Sad și Smederevo.

Reprezentanții celor două țări s-au întâlnit în Belgrad în luna mai și au semnat un memorandum privind programele de securitate ale țărilor lor, care permite exerciții comune ale poliției, precum și un parteneriat împotriva criminalității informatice, conform Reuters.

La data de 18 septembrie 2019 a fost inaugurată în Belgrad prima patrulă comună a polițiștilor chinezi și sârbi de către ministrul sârb de Interne, Nebojsa Stefanovic, și ambasadorul Chinei în Serbia, Chen Bo, în compania delegaților Ministerului Securității Publice din China. Justificarea publică a acestor noi practici a fost faptul că Serbia a găzduit un număr tot mai mare de turiști chinezi.

Însă, Novi Sad și Smederevo nu sunt orașe care atrag un număr mare de turiști, ci sunt locațiile unor investiții chineze importante precum combinatul siderurgic din Smederevo și porțiuni ale autostrăzii din Novi Sad care este finanțată de împrumuturile chineze. “Asta arată că patrulele comune de poliție nu au legătură doar cu cetățenii chinezi din țară, ci și cu dorința chineză de a controla și monitoriza propriile proiecte economice și investiții”, spune Vuk Vuksanovic, cercetător în relații internaționale la London School of Economics, și fost diplomat în Ministerul de Externe Sârb.

Patrulele de poliție comune ridică de asemenea întrebări cu privire la direcția politicii externe a Serbiei. După cum spune Kurt Basiner, specialist privind probleme din zona balcanică, “Serbia, un candidat pentru statutul de membru al Uniunii Europene, cooperează cu unul din cele mai complexe state polițienești din lume. Asta, pentru mine este complet bizar.”

Încă unul din efectele infiltrației chineze în Serbia, care a dovedit că autoritățile sârbe sunt gata să satisfacă politicile partenerilor chinezi și să încalce principiile Uniunii Europene la care țara speră să adere, s-a întamplat cu mai puțin de o lună în urmă.

O practicantă Falun Gong a fost reținută pentru 10 ore și deportată de pe aeroportul Nikola Tesla din Belgrad, înapoi către capitala Sloveniei, Ljubljana, de unde călătorea, deoarece a primit interdicție de a intra în Serbia în 2014, tot datorită încălcării legii de către autoritățile sârbe.

În decembrie 2014, șapte practicanți Falun Gong au fost reținuți ilegal într-un centru de detenție de la periferia capitalei Serbiei, Belgrad, deoarece autoritățile sârbe i-au acuzat de amenințarea securității naționale a țării în timpul celui de-al treilea summit al Chinei (CEE) care avea loc pe 16-17 decembrie în Belgrad. Printre cei șapte practicanți reținuți în 2014, se afla și practicanta reținută în septembrie 2019.

Atunci ca și acum, autorităţile sârbe s-au transformat în complici direcţi la crimele regimului comunist chinez și au acceptat exportarea persecuției din China împotriva Falun Gong în Serbia.

Falun Gong, de asemenea cunoscută sub numele de Falun Dafa, este o metodă spirituală chineză antică, care se bazează pe principiile adevăr, compasiune şi toleranţă, şi are cinci exerciţii meditative. Datorită uriaşei sale popularităţi, Partidul Comunist Chinez a interzis Falun Gong în 1999, şi a lansat o campanie ucigaşă pentru eliminarea practicii din China, prin toate mijloacele, care are loc și în prezent. Persecuția împotriva Falun Dafa ce are loc în China este unul dintre cele mai grave cazuri de încălcare a drepturilor omului existente la ora actuală în lume, Partidul Comunist Chinez ajungând să ucidă practicanții Falun Dafa prin recoltarea de organe pe viu de la aceștia.

Unii analiști și experți în securitate privind China au atras atenția că regimul chinez nu face strategii pentru un an sau doi, ci plănuiește pe o scară de timp mult mai mare care se întinde pe generații. Acum, spune Vuk Vuksanovic, “suntem martori la un parteneriat în care Serbia încearcă să extragă cât mai multe beneficii materiale de la China, în timp ce China își cimentează legăturile cu Serbia, care este candidat al UE, prin cooperările privind securitatea, pentru a o folosi ca o scurtătură la încercările chineze de a-și exercita influența în Europa.”

The post Parteneriatul sino-sârb a atins un nou nivel: cooperare în domeniul militar și de securitate în Serbia appeared first on Cherish Humanity.

După ce au fost ridicați cu forța la sosirea lor la un hotel, autoritățile sârbe i-au acuzat de amenințarea securității naționale a țării în timpul celui de-al treilea summit al Chinei (CEE) care avea loc pe 16-17 decembrie în Belgrad.

Cu câteva zile în urmă, istoria s-a repetat pentru unul din cei deținuti.

Victoria, oficial al administrației publice și practicantă a practicii spirituale Falun Gong (Falun Dafa), a fost reținută pentru 10 ore și deportată pe 27 septembrie de pe aeroportul Nikola Tesla din Belgrad, înapoi către capitala Sloveniei, Ljubljana, unde fusese în prealabil într-o călătorie de afaceri, pentru a participa la evenimente la nivelul Uniunii Europene. Datorită anulării unui zbor, Victoria a fost nevoită să călătorească prin Belgrad. La aterizarea în Serbia, a aflat că datorită incidentului din 2014, ea are interdicție de a intra în Serbia, lucru de care nu știa. După o mulțime de probleme, s-a întors acasă în Sofia pe 28 septembrie.

“Am simțit persecuția directă asupra Falun Gong din China”, își amintește Victoria.

Experiența Victoriei ridică întrebări îngrijorătoare privind influența financiară și politică a Chinei comuniste în Serbia, mai ales când țara urmărește să fie membră a Uniunii Europene, și este de așteptat să urmeze principiile acesteia privind democrația, respectarea drepturilor omului, justiția și egalitatea de șanse.  

“După ce am trecut printr-o asemenea situație pentru a doua oară, am realizat că drepturile omului sunt una din cele mai sensibile cauze pentru care merită să lupți. Dar nu realizăm aceste lucruri si considerăm că ni se cuvin, la fel de simplu precum considerăm firesc să avem apă curentă sau căldură. Dar nu este așa.”

The post Serbia deportează o practicantă Falun Gong pentru a doua oară appeared first on Cherish Humanity.