Fără îndoială, aceste centre nu au de-a face cu predarea înțelepciunii tradiționale chineze, ci mai degrabă cu sabotarea ei și, mai rău, cu îndoctrinarea oricui frecventează aceste cursuri. Manualele sunt supervizate de PCC, predau o chineză simplificată și sunt infiltrate de propaganda leninist-maoistă a culturii de partid. Mai mult, institutul însuși infiltrează statul care îl găzduiește. E un fel de război rece pe care PCC îl poartă cu statele lumii care bat palma cu China.

Deşi în ţara noastră Institutele Confucius au funcţionat oarecum în zona cvasi-anonimatului, în multe ţări ele au început să fie închise, în urma scandalurilor privind spionajul, sau ceea ce Partidul numește, pe față, „puterea noastră soft”. Este de fapt puterea controlului partidului-stat chinez și nu este deloc soft. Ce ascunde China folosindu-se de (re)numele înțeleptului antic?

Folosirea numelui marelui înțelept Confucius –  o impostură crasă din partea PCC

Numele marelui învățător Confucius, ca și acela al maestrului spiritual Lao Tze, este legat de fondarea națiunii chineze și de una dintre cele mai frumoase culturi străvechi, care datează de peste 5000 de ani. Cu peste 2500 de ani în urmă, Confucius deschidea o școală, transmițând societății învățătura sa bazată pe cele cinci virtuți esențiale: bunăvoință, dreptate, corectitudine, înțelepciune și credință. Cultura tradițională chineză a căutat armonia dintre om și univers și a pus accentul pe moralitatea individului și stăpânire de sine.

Profunda înțelepciune a confucianismului poate fi observată în proverbe precum: „Aspiră către Cale, aliniază-te cu virtutea, rămâi fidel bunătăţii şi scufundă-te în artă”; „Dacă cineva aude Calea dimineaţa, el poate muri împăcat seara” – Cartea schimbărilor (I Ching) și „Dacă străinii nu vă respectă, câştigaţi-i de partea voastră prin rafinarea culturii şi cultivarea virtuţilor (voastre)”.

Mao a pornit o campanie de denunțare a lui Confucius, în timpul sângeroasei revoluții culturale

Odată cu tăvălugul comunist, în 1949, totul a fost distrus – nu doar temple, scrieri, opere artistice de o frumusețe și valoare inestimabile, ci și spiritul culturii tradiționale care înălța sufletul oamenilor.

Revoluţia Culturală (1966-1976) a dus țara la limita inferioară a degenerării morale. În urma campaniei de “distrugere a celor patru lucruri vechi” – gândirea veche, cultura veche, tradiţiile vechi şi obiceiurile vechi  – moralitatea tradiţională chineză a fost nimicită.

PCC știa că atâta timp cât tradițiile de familie, moralitatea socială, principiile și credințele înalte sunt menținute de către oameni, ei n-ar accepta niciodată îndoctrinarea marxist-leninistă. Așa că pentru câştigarea puterii, Partidul Comunist a trebuit în primul rând să-şi planteze gândurile imorale în solul chinez.

Crimele și batjocura au atins un punct culminant în timpul Revoluției Culturale. Sub comanda lui Mao Zedong, Gărzile Roșii au intrat într-o frenezie de ardere a cărților și de zdrobire a templelor și statuilor lui Confucius. Majoritatea învățaților și-au găsit sfârșitul – au fost atacați, defăimați și torturați până la moarte în piața publică. Confucianismul a fost denunțat drept o antiteză a comunismului, deși marele învățător chinez trăise cu 2500 de ani înainte.

Oamenii nu numai că şi-au pierdut sprijinul moral, ci au fost şi îndoctrinaţi forţat cu teoriile malefice ale PCC. Consecinţe dezastruoase se văd astăzi când oamenii adoptă tot felul de ideologii și teorii corecte politic, dar sunt incapabili să discearnă binele de rău și să urmeze binele.

“PCC vede în Confucius un brand și îl escrochează în scopuri proprii”

Dacă în timpul “Revoluţiei Culturale” a lui Mao, Confucius a fost inclus în lista ereticilor alături de alţi înţelepţi mari ai Chinei, el nu a fost niciodată „reabilitat” cu adevărat de liderii chinezi de astăzi.

Iar dacă Institutele Confucius poartă numele marelui înțelept, nu este pentru că partidul-stat ar fi căzut la pace cu cultura tradițională nimicită de comunism, ci dintr-un calcul: dacă s-ar numi Institutul Mao, toată lumea ar înțelege că e un instrument de propagandă și de influență.

Confucius rămâne același “duşman al clasei proletare” iar numele său este folosit de fațadă, pentru a crea legitimitate partidului-stat în fața lumii.

Qi Yanchen, un savant confucianist, a declarat pentru ziarul The Epoch Times că PCC îl folosește pe Confucius drept paravan pentru o instituție de spionaj prin care China practic infiltrează statele lumii.

“Ideologia comunistă este un eșec complet”, a relatat Qi. “Dacă PCC ar etala acum un marxism în stil chinezesc, nimeni nu l-ar asculta. Așa că trebuie să folosească Confucianismul ca pe un scut.”

“Institutul Confucius este instrumentul folosit de PCC pentru a se infiltra și a înșela comunitatea internațională. Aceste institute pot fi folosite chiar ca agenții de spionaj.”

– Qi Yanchen

 Cultura de partid – despotism, dictatură și incitare la ură

Indiferent câte expoziţii de artă şi scrieri caligrafice a organizat PCC, indiferent câte festivaluri de cultură cu dansuri de dragoni şi lei au fost puse în scenă, indiferent câte festivaluri gastronomice a găzduit şi indiferent câtă arhitectură clasică a fost construită, Partidul nu restaurează decât înfăţişarea superficială, nu şi esenţa culturii.  PCC îşi promovează propriile manifestări culturale atât în interiorul cât şi în afara Chinei, singurul scop fiind în esenţă menţinerea puterii sale politice.

La fel ca armata, închisorile şi forţele de poliţie, cultura de Partid este o maşină a violenţei, care exprimǎ un alt tip de brutalitate – „brutalitatea culturală”. Această brutalitate culturală, distrugând 5.000 de ani de cultură tradiţională, a redus la minim voinţa oamenilor şi păgubește pe oricine intră în contact cu ea.

Pandemia – o altă „specialitate” a culturii de partid

Vinovăția Chinei într-un număr crescând de fărădelegi zguduie deja lumea. Dacă până la pandemia cu care China ne-a „invadat” pe toți, consideram teroarea Partidului Comunist Chinez îndreptată doar împotriva propriilor cetățeni, acum, doar ignoranța ne-ar împiedica să vedem cum China e implicată într-un război total.

Mike Pompeo a afirmat că „Partidul Comunist Chinez a fost conştient de transmiterea de la om la om cu mult înainte de a informa lumea despre acest lucru”, OMS a știut acest lucru, iar Tedros Adhanom, șeful OMS, a fost „cumpărat” de guvernul chinez.

Inițiative și Petiții pe care le putem semna pentru a opri controlul PCC

Tot mai multe țări realizează că orice parteneriat cu China degenerează într-un eșec pe toate planurile – economic, financiar, dar mai ales pe planul propriei libertăți și suveranități. De aceea tot mai multe țări închid aceste Institute Confucius de pe teritoriile lor.

Inițiativa Pompeo cere fiecărui stat să recunoască amenințarea reprezentată de China și să lucreze pentru a respinge eforturile Partidului Comunist Chinez (PCC) de expansiune și spionaj.

 „Credem că întreaga lume trebuie să lucreze împreună pentru a asigura că fiecare țară, inclusiv China, se comportă în sistemul internațional într-o manieră corespunzătoare și consistentă cu ordinea internațională“, a afirmat Mike Pompeo. “Sperăm că putem construi o coaliție care să arate Partidului Comunist Chinez că nu este în cel mai bun interes al său să se angreneze în astfel de comportamente”.

Și România, ca membru al NATO și țară cu valori europene a fost chemată să dea un răspuns acestei inițiative, iar președintele Iohannis așteaptă o decizie din partea MAE cu privire la poziționarea României față de propunerea secretarului de stat al SUA de constituire a unei coaliții internaționale pentru contracararea amenințării reprezentate de regimul comunist de la Beijing.

În România există mai multe Institute Confucius și Casa Româno-Chineză. Credem că acum e șansa istorică a României de a acționa cu demnitate și de a pune capăt acestor centre de influență și așa-zisei „prietenii” existente doar în mintea unui fost dictator, de tip maoist, al României.

Credem că putem alege calea onestității și benevolenței față de viață și ființa umană semnând Petiția pentru investigarea și închiderea Institutelor Confucius din România, precum și Petiția pentru eliminarea Partidului Comunist Chinez, organizație criminală ce reprezintă un pericol pentru întreaga umanitate.

Mai multe informații:

The post Institutele Confucius ar trebui să nu mai existe. Cum facem asta? appeared first on Cherish Humanity.

Și, într-adevăr, Răul proliferează și face victime atunci când oamenii nu iau măsuri pentru stoparea lui. Un astfel de caz este cel al Partidului Comunist Chinez (PCC), care, de-a lungul deceniilor, a omorât zeci de milioane de chinezi nevinovați, iar acum se dovedește a fi un pericol pentru întreaga planetă. Prin ascunderea informațiilor despre izbucnirea pandemiei de COVID-19, a îmbolnăvit omenirea și pus economiile multor țări la pământ. Și noi, românii, simțim din plin efectele sale distructive.

Vă chemăm așadar să contribuiți în mod concret, cu o semnătură, la demersul global de eliminare a Partidului Comunist Chinez, organizație criminală ce reprezintă un pericol pentru întreaga umanitate.

Iată unele dintre motivele pentru care PCC ar trebui aruncat la coșul de gunoi al istoriei:

Coronavirusul – PCC Minte, Oamenii Mor

A fost nevoie de luni de zile pentru ca mașinăria de propagandă a PCC să admită gravitatea pericolului reprezentat de COVID-19 și faptul că virusul se transmite de la om la om, lucru pe care îl negase inițial. A fost mult prea târziu. Mușamalizarea a dus în scurt timp la o pandemie, care s-a soldat cu aproape un milion de decese și peste 20 de milioane de cazuri confirmate, iar numerele sunt într-o continuă creștere. Iar acum suntem avertizați că urmează un al doilea val. Toate acestea ar fi putut fi prevenite dacă PCC nu ar fi mințit întreaga lume.

La asta se adaugă și nenumăratele tragedii umanitare care au avut loc în China din cauza metodelor de carantinare forțată aplicate de organele represive ale PCC. Familii întregi au fost târâte din casele lor în centre de izolare slab igienizate, ușile de la apartamente au fost sudate de poliție, transformând locatarii în prizonieri, etc.

Hong Kong – Sfârșitul promisiunii “O singură țară, două sisteme”

PCC a promis că Hong Kong-ul se va bucura de 50 de ani de autonomie după ce a fost predat Chinei de către Regatul Unit în 1997. Realitatea a demonstrat însă că PCC nu a intenționat niciodată să se țină de cuvânt. Pe 3 iunie, a impus Hong Kong-ului o controversată lege a “securității naționale” care pune efectiv căluş vocilor critice din teritoriu.

Vorbim de pedepse maxime de închisoare pe viață pentru opozanții PCC. Această lege a fost condamnată pe scară largă de lideri mondiali și este văzută drept un certificat de deces pentru politica “o țară, două sisteme”.

Hong Kong-ul – la conducerea căruia PCC si-a pus un lider marionetă – va deveni probabil o altă provincie a regimului comunist. Cu toate acestea, oamenii de acolo nu vor renunța cu ușurință la libertățile lor. De-a lungul anilor, ei s-au opus influenței PCC prin proteste curajoase și pașnice de mare amploare, care s-au lovit însă constant de brutalitatea si abuzurile poliției controlate de PCC. În 2019, un milion de oameni au ieșit în stradă împotriva unui proiect de lege privind extrădarea, care ar fi permis PCC să transfere persoane pentru a fi judecate în China. Evenimentul a declanșat o mișcare de protest anti-PCC, pro-democrație – “Mișcarea Umbrelelor”.

Persecuția împotriva Falun Gong

Falun Gong, cunoscută și sub numele de Falun Dafa, este o practică tradițională care include un set de exerciții (denumite “qigong” în cultura chineză) și învățături ce au la bază respectarea în viața de zi cu zi a principiilor Adevăr, Compasiune și Toleranță. Practica s-a bucurat de un mare succes în rândul chinezilor, grație beneficiilor sale dovedite în domeniul sănătății (fizice și mentale), astfel că, în doar câțiva ani, între 70 și 100 de milioane de oameni au ajuns să o urmeze.

Temându-se de popularitatea tot mai mare a Falun Gong, care promova principii morale universale aflate în directă opoziție cu filozofia luptei de clasă și a violenței promovată de regim, PCC a considerat-o o amenințare, iar fostul dictator Jiang Zemin a lansat o campanie brutală de eradicare a ei, ignorând total faptul că practica era complet apolitică și ajuta zeci de milioane de chinezi să își îmbunătățească în mod gratuit sănătatea și conduita în societate. Milioane de aderenți Falun Gong au fost smulși din casele lor și aruncați în închisori, lagăre de muncă forțată, centre de spălare a creierului etc., unde au avut parte de abuzuri inimaginabile, iar mulți dintre ei au fost uciși.

Demarată acum 21 de ani, persecuția contra Falun Gong continună și în zilele noastre și a cunoscut forme care au șocat umanitatea: practicanții aflați în spatele gratiilor au fost transformați în “bancă vie de organe”.

Recoltarea forțată de organe

Cu închisorile pline de aderenți Falun Gong a căror stare de sănătate era foarte bună, PCC a demarat un program de “valorificare” a acestora.  Mai exact, a pus bazele unei adevărate industrii de recoltare forțată de organe pentru transplant, care a adus profituri uriașe regimului comunist.

Deși principalele victime sunt cei care urmează Falun Gong, la același tratament sunt supuse acum și celelelate grupuri de disidenți persecutate de PCC. Se estimează că, din 2000, peste un milion de transplanturi de organe ilegale au avut loc în China. Iar transplanturi, pe modelul PCC, înseamnă deținuți de conștiință scoși din închisori, urcați pe mesele de operații și uciși, pentru ca apoi organele lor să fie vândute.

Înfiltrarea globală – Imperialismul PCC

Sub pretextul că ajută 68 de țări să construiască infrastructura de transport (“Inițiativa Centura și Drumul”), PCC intenționează să le îndatoreze pe toate, luându-le în schimb resurse precum metale rare, minerale, etc. Prin impunerea “imperialismului cu caracteristici chineze”, aspiră să domine lumea.

Huawei și 5G

5G este mai mult decât o rețea de telecomunicații super-rapidă. Dacă Huawei devine furnizor, practic PCC va avea posibilitatea să monitorizeze activitățile online ale tuturor. Acest lucru înseamnă că “Big Brother” ne va urmări la un cu totul alt nivel.

Institutele Confucius – oficine de spionaj ale PCC

Nu, in aceste școli nu este vorba despre predarea înțelepciunii tradiționale a lui Confucius, ci despre predarea limbii chineze pentru studenții străini în amestec cu propagandă PCC. În 2019, existau 530 de institute Confucius în zeci de țări de pe șase continente, iar PCC își propusese să înființeze 1.000 de astfel de institute până în anul 2020. Din fericire, lumea occidentală a ajuns să realizeze ce se întâmplă și opune rezistență, unele dintre ele fiind deja închise după ce asupra lor au planat acuzații grave.

Mai exact, în mai multe ţări occidentale, Institutele Confucius au fost acuzate, printre altele, de spionaj în favoarea PCC, de furt de proprietate intelectuală, precum și de recrutarea de agenți pentru serviciile de informații chineze.

PCC s-a infiltrat și în mediul academic din România, înființând Institutele Confucius la Universitatea București, Universitatea Babeş-Bolyai, Universitatea Transilvania și Universitatea Lucian Blaga.

Programul “O mie de talente”

PCC a furat proprietate intelectuală timp de 20 de ani pentru a-și spori puterea militară și economică.

Programul “O mie de talente” atrage și încurajează oamenii de știință din străinătate să se implice în spionaj economic și furt de proprietate intelectuală. Cu titlu de exemplu: un savant trimis să lucreze în afara granițelor a descărcat 300.000 de documente dintr-un laborator și a fugit cu ele înapoi în China. Și acesta este doar vârful aisbergului.

PCC, în război cu credința

Comunismul învață oamenii să nu creadă în Dumnezeu, ci să creadă doar în el, și atacă la nivel fundamental moralitatea umană. De-a lungul anilor de când a venit la putere, PCC a distrus și a controlat nenumărate mănăstiri și temple și a arestat credincioșii din toate religiile – creștini, catolici, budiști și alții. În cele din urmă PCC vrea ca oamenii săi să îl venereze ca pe un idol unic. Este chiar un regim care seamănă cu un cult.

Politica unui singur copil (1979 – 2015)

PCC controlează fiecare aspect al vieții, inclusiv viața de familie.

Prin politicile sale , PCC a făcut ca 400 de milioane de nașteri să fie “evitate”. Cu alte cuvinte, copiii au fost uciși înainte să se nască. Femeile riscă pedepse și amenzi dacă nasc mai mult de un copil. Multe dintre ele au fost forțate să avorteze și nenumărați copii au fost uciși înainte de naștere iar alții, imediat după ce au fost născuți.

Teroare și Sânge – Revoluția Culturală și Masacrul din Tiananmen

Imaginați-vă toți cetățenii chinezi devenind adepți fanatici ai ideologiei comuniste a lui Mao Zedong. Asta își dorea PCC… Și, pentru a se atinge acest scop, Gărzile Roșii ale lui Mao au fost îndoctrinate cu misiunea de a “distruge lumea veche” și de a “stabili o lume nouă”. Cu astfel de ambiții “nobile” în minte, acești adepți executau, torturau, și distrugeau reputația “dușmanilor comunismului”, care puteau fi vecinii lor, cândva profesori iubiți sau chiar părinții lor. Această mișcare – “Revoluția Culturală” – care a ținut timp de 10 ani a distrus sute de milioane de oameni și milioane peste milioane de vieți au fost pierdute. Dar pagubele nu s-au limitat doar la uciderea unor oameni nevinovați. PCC a nimicit standardele morale tradiționale chineze, cu toată violența de care a fost capabil, ruinând astfel sufletul națiunii și distrugând 5.000 de ani de cultură.

Masacrul din Piața Tiananmen a avut loc pe 4 iunie 1989, încheind luni de manifestaţii ale studenţilor chinezi care cereau stârpirea corupţiei endemice din sânul PCC. În ’89, încurajați de atmosfera politică mai deschisă de pe parcursul anilor ’80, tinerii chinezi şi-au pus speranţele într-un Guvern care s-a auto-intitulat “al poporului”. La un moment dat, când criza economică ameninţa şi corupţia se înrăutăţise, studenţii au crezut ca pot începe un dialog cu liderii naţiunii pentru a face ţara un loc mai bun. Au ieșit în Piața Tiananmen pentru a afișa bannere cu mesaje democratice și pline de speranță. Speranțe care au fost înecate într-o baie de sânge, căci Paritidul cu care ei credeau că se poate dialoga a trimis peste ei tancuri și mitraliere.

Mișcarea “Tuidang” – Chinezii se retrag din PCC și din asociațiile sale afilitate

De-a lungul deceniilor, un număr mare de chinezi au fost păcăliți sau forțați să se alăture PCC și organizațiilor sale afiliate. Mulți au început însă să se trezească și să vadă dincolo de propaganda oficială a Partidului-Unic. Astfel, s-a născut Mișcarea de Retragere din Partidul Comunist Chinez (Mișcarea Tuidang), care a atras mai bine de 350 de milioane de chinezi. Iar numărul este într-o continuă creștere, fapt ce a produs unde de șoc în întregul aparat al regimului comunist.

Acest lung șir de crime trebuie să ia sfârșit. Semnați petiția pentru eliminarea Partidului Comunist Chinez. De prea multe decenii rostogolește moarte peste China si, mai nou, peste întreaga lume.

The post A venit momentul: Regimul care a permis îmbolnăvirea omenirii trebuie aruncat la coșul de gunoi al istoriei appeared first on Cherish Humanity.

— dna. Xu Lin – dir. Hanban la momentul declarației, membră în Consiliul de Stat al Chinei

Aceasta este una din declarațiile oficiale ale directoarei Hanban (agenția care administrează toate Institutele Confucius la nivel global). Ea explică într-un interviu cum sistemul Institutelor Confucius este proiectat astfel încât Beijing controlează educația din străinătate tocmai prin faptul că Beijing trimite manuale și profesori din China pentru aceste institute, iar universitățile din Occident care găzduiesc institutele, ajung astfel să lucreze pentru ei (Beijing). Interviul a fost afișat pe site-ul Hanban și este redat în filmul documentar “În Numele lui Confucius” – care investighează și expune una din cele mai complexe mijloace/căi de influență ale regimului chinez în alte țări – Institutele Confucius. Beijing instalează aceste institute în universitățile din Occident, câștigând astfel acces la noi generații de studenți pe care Beijing le educă cu manuale și profesori din China.

În rândurile de mai jos vom încerca să explicăm ce sunt Institutele Confucius şi care este rolul lor, bazându-ne pe rapoartele elaborate de Centrul de Excelență pentru Comunicații Strategice al NATO (NATO StratCom COE), Senatul SUA, Comisia de Revizuire a Economiei și Securității SUA – China, Asociația Națională a Savanților din America, Comisia pentru drepturile omului a Partidului Conservator din Marea Britanie, precum și altele.

Potrivit Comisiei de Revizuire a Economiei și Securității SUA – China, Institutele Confucius (IC) sunt organizații educaționale sponsorizate de Partidul Comunist Chinez (PCC), care predau limba, cultura și istoria chineză la nivel primar, secundar și universitar în afara Chinei, dar care avansează de asemenea narativul preferat de Beijing și subminează principii academice importante, cum ar fi autonomia instituțională și libertatea academică.

De aceea, având în vedere imaginea universităților ca fiind un reper al libertății de exprimare și al gândirii academice, instituțiile partenere riscă să devină un punct de intrare pentru agenda politică a regimului chinez în Occident.

În România există Institute Confucius la Sibiu, în cadrul Universității „Lucian Blaga”, la Cluj Napoca, în cadrul Universității Babeș Bolyai, la Brașov, în cadrul Universității Transilvania și la București, în cadrul Universității București. Există de asemenea clase Confucius la Deva, în cadrul Liceului de Artă și la Constanța, în cadrul Universității Ovidius. Cursuri de limba chineză ale regimului chinez se mai predau și în alte orașe din țară precum Galaţi, Iaşi, Craiova, Suceava, Giurgiu, Bacău.

Cum este posibil ca regimul chinez să se prezinte în Occident cu numele unui personaj – Confucius – pe care tot el (regimul chinez) l-a persecutat masiv în China, și să convingă unitățile de învățământ din Occident, inclusiv unele din România, să îi încredințeze educația copiilor și să folosească prestigiul acestor unități de învățământ? Care este scopul Institutelor Confucius?

— The Economist

De ce Confucius?

Cum PCC nu se mai poate baza pe conceptele ideologice din trecut, care nu mai funcționează, sau pe creșterea economică încetinită, acesta caută să ofere atât poporului chinez cât și lumii întregi o imagine nouă asupra sa, care să permită continuitatea regimului și care să fie aplicabilă internațional. Astfel, PCC a ales amestecarea ideologiei comuniste cu unele principii din cultura tradițională chineză și promovarea Partidului ca fiind moștenitorul unei civilizații vechi de 5000 de ani.

— Publicația China Post

NATO StratCom COE notează că misiunea acestor institute trece de simpla educație, din moment ce institutele sunt prezentate ca factori care “contribuie la dezvoltarea multiculturalismului și la construirea unei lumi armonioase” și sunt în fruntea diplomației culturale a Chinei, fiind încorporate și în alte inițiative precum “Un Drum, O Centură” și Cooperarea Chinei cu Țări din Europa Centrală și de Est (“17+1”).

“Prin urmare, este rezonabil să presupunem că sarcina Institutelor Confucius depășește cultura și educația”, conform NATO StratCom COE.

Care este centrul de comandă al Institutelor Confucius?

Potrivit Comisiei de Revizuire a Economiei și Securității SUA – China, Institutele Confucius sunt finanțate de Departamentul de Propagandă al PCC – afiliat Departamentului Frontului Unit, și sunt de asemenea supravegheate de personal din ambasadele și consulatele chineze. Liu Yandong – fostă vicepremier al Republicii Populare Chineze a fost directoarea Departamentului de Lucru al Frontului Unit atunci când a lansat programul Institutele Confucius în 2004.

“Frontul Unit” este o strategie împrumutată de la Uniunea Sovietică pentru a coopta și neutraliza posibile surse de opoziție la politicile și autoritatea PCC, și este condusă de un membru al celei mai înalte autorități din China – Comitetul Permanent al Biroului Politic.

“O serie de entități oficiale și cvasi-oficiale desfășoară activități în afara Chinei, ghidate sau finanțate de Frontul Unit, inclusiv organizații militare și guvernamentale chineze, asociații culturale și de ‘prietenie’, precum și grupuri academice din străinătate, precum Asociațiile Studenților și Savanților Chinezi (CSSA) și Institutele Confucius”

— Comisia de Revizuire a Economiei și Securității SUA – China

Cum se înființează Institutele Confucius?

Institutele Confucius sunt înființate în cadrul universităților din Occident printr-un acord între o universitate din China și o universitate din Occident. Înființarea Institutelor Confucius se face prin Hanban – agenția care administrează toate Institutele Confucius la nivel global, cu sediul la Beijing.

Potrivit NATO StratCom COE, organizarea Institutelor Confucius în etapa de implementare se bazează pe resurse diplomatice, și Hanban este cea care solicită universității din Occident să stabilească un parteneriat cu universitatea din China. Dacă universitatea gazdă este reticentă privind parteneriatul, partea chineză apelează la canale diplomatice sau lobby pentru ca universitatea să solicite înființarea unui Institut Confucius. Presiunea de a înființa un Institut Confucius și atribuirea inițiativei ca fiind a universității din Occident, servește regimului chinez pentru a-și legitima politicile prin imaginea acceptării și a simpatiei în străinătate și a spune că “Lumea salută China”.

Acordurile financiare sunt de obicei astfel încât Hanban trimite profesori, manuale și bani din China pentru funcționarea institutelor în cadrul universităților din Occident, iar universitățile gazdă furnizează active nelichide, cum ar fi spații pentru birouri pentru desfășurarea activităților institutelor.

În mod obișnuit, un Institut Confucius nou înființat primește de la Hanban în jur de 150.000 de USD ca și fonduri de pornire și ulterior aprox. 100.000 de USD pentru fiecare an de funcționare. Guvernul Chinez a cheltuit din 2008 peste 2 miliarde de dolari pentru a finanța Institutele Confucius la nivel global.

“Se poate deduce în continuare că Institutele Confucius nu sunt independente din punct de vedere financiar și că cea mai mare parte a funcționării lor este asigurată de aportul de la partea chineză”

— NATO StratCom COE

Institutele Confucius au management dublu – cu directori reprezentând Guvernul Chinez și instituția gazdă din Occident și sunt obligate să raporteze proiectele și cheltuielile anuale către Hanban pentru aprobare.

Contractele semnate între Institutele Confucius, universitățile din Occident și Hanban sunt uneori astfel încât cadrul legal oferă institutelor mai mult control și influență asupra stabilirii obiectivelor academice din universitățile din Occident, punând astfel în pericol libertatea academică.

Potrivit NATO StratCom COE, toate Institutele Confucius au linii directoare care includ lucruri precum “promovarea excelentei culturi tradiționale chineze”. Prin urmare, ceea ce poate fi promovat sau nu în străinătate în ceea ce privește cultura chineză sunt lucruri selectate riguros și sunt conforme cu agenda politică a regimului chinez.

De asemenea, Guvernul Chinez acordă studenților implicați în bursele și programele oferite de Institutele Confucius, programe culturale și de călătorie în China care vizează să ofere participanților o viziune favorabilă despre China, însă acest lucru generează două probleme: unul ar fi că finanțarea pentru aceste programe culturale și de schimb provine de la regimul chinez, ceea ce împiedică purtarea unor discuții obiective despre China, și al doilea este că percepția favorabilă asupra Chinei a participanților și diseminarea acesteia mai departe, ajută la legitimizarea PCC.

“Activitățile IC sunt împletite cu cea a corpului diplomatic, în special a Biroului Afacerilor Culturale. La aproape fiecare eveniment organizat de IC (festivaluri, concerte, competiții lingvistice), participă și reprezentanți ai Ambasadei Chineze la nivel de ambasador sau consul general.” 

— NATO StratCom COE

Politica regimului chinez în universitățile din Occident

Potrivit NATO StratCom COE, înființarea acestor institute în cadrul universităților din Occident și injectarea de fonduri și management din China în cadrul universității gazdă, este unul din cele mai îngrijorătoare aspecte privind operarea IC, deoarece universitatea poate deveni vulnerabilă în faţa agendei politice a regimului chinez. Având management din China în cadrul universității, acest lucru limitează libertatea de exprimare academică a universității. Hanban susține că Institutele Confucius sunt similare cu alte institute ale altor guverne precum Institutul Goethe, Alliance Francaise, British Council sau Institutul Cervantes. Însă aceste institute nu există în cadrul universităților și nu au management dublu cu directori reprezentând guvernul străin.

Infiltrarea politicii regimului chinez în universitățile din Occident, supunerea universităților la respectarea legilor chineze sau la a nu dăuna acestora, și interferența regimului chinez în abilitatea universităților de a lua decizii au avut loc în nenumărate cazuri la nivel global.

La sfârșitul lunii iulie a acestui an, publicația The Sydney Morning Herald a obținut contracte dintre universitățile din Australia și Beijing în care se arată că universitățile din Australia trebuie să respecte legile chineze în ceea ce privește aceste centre.

“Universitățile australiene care găzduiesc centre educaționale finanțate de Guvernul Chinez au semnat acorduri care afirmă în mod explicit că trebuie să respecte autoritatea decizională de la Beijing privind predarea în aceste centre.”  

— The Sydney Morning Herald

A fost documentat faptul că Hanban interzice în aceste institute dezbaterile cu privire la chestiuni care nu sunt conforme cu politicile regimului chinez, precum Marea Revoluție Culturală Proletară (soldată cu număr uriaș de victime), mișcarea de independență, masacrul studenților din Piața Tiananmen, problemele privind Tibetul, Taiwanul, sau cele privind comunitatea uigurilor, Falun Gong, etc. Hanban face acest lucru prin contractele de angajare a profesorilor chinezi semnate în China, prin contractele dintre universitățile din China și cele din Occident, sau prin ordinul primit de profesori de a evita aceste subiecte.

S-au semnalat, inclusiv în România, situaţii în care cursanţilor Institutelor Confucius li s-a interzis să vorbească în cadrul Institutului despre probleme sensibile ale Chinei de azi, precum practica Falun Gong persecutată de regimul chinez, profesorii chinezi comportându-se ca şi când în cadrul Institutului s-ar aplica legile Chinei.

Practic Falun Gong de mai bine de 7 ani. Fiind interesat de cultura Chinei și dorind să aprofundez limba chineză, m-am înscris în anul 2009 la un curs elementar de limba chineză la Institutul Confucius din Cluj.

După câteva săptămâni de la începerea cursului, am dorit să fac un gest de prietenie către directoarea Institutului, Elena Feng, înmânându-i o floare de lotus confecționată din hârtie pe care scria ”Falun Dafa Hao” în engleză și în chineză, adică ”Falun Dafa este bună”.

Doamna Elena părea neplăcut surprinsă și m-a întrebat dacă știu ce înseamnă asta. I-am răspuns că știu și că practic Falun Gong în Cluj de câțiva ani. Apoi ea a încercat să mă convingă că Falun Gong este ceva rău și că nu ar trebui să fac așa ceva. I-am spus că eu cunosc foarte bine problemele din China și că Falun Gong este ceva benefic și mi-a adus numai lucruri bune în viața personală și de zi cu zi.

Mi-a dat floarea de lotus înapoi, apoi am ieșit împreună din biroul ei și m-a dus la profesorul care îmi preda limba chineză. I-a explicat că sunt cursant acolo la Institut și că practic Falun Gong. Acesta mi-a spus: ”Aici nu Falun Gong.” Mi-a explicat că pot să vin la cursuri, dar să nu spun nimic de Falun Gong.

M-am așezat pe un scaun din hol, doamna Feng intrase între timp într-o altă sală de curs pentru câteva minute, apoi a venit înapoi direct la mine și m-a întrebat pe un ton mai nervos: ”Unde ești student?”. N-am înțeles pe moment ce legătură are cu discuția despre Falun Gong, dar i-am răspuns că am terminat facultatea. Apoi m-a întrebat cu ce mă ocup. I-am spus că sunt angajat la o firmă. Fără să spună nimic, a plecat în secunda doi.

M-am întrebat multă vreme după acest incident, cum e posibil ca ei să-mi poată impune în România ce să vorbesc și ce nu la un curs de limba chineză. De ce se face politică la Institutele Confucius?

— Bogdan Florescu, fost cursant al Institutului Confucius din cadrul Universității Babeș Bolyai, Cluj-Napoca

Într-un interviu video realizat de BBC cu fosta directoare Hanban, dna Xu Lin, aceasta este întrebată dacă profesorilor chinezi angajați la Institutele Confucius din Occident li se permite să fie practicanți Falun Gong, și cum ar răspunde un profesor de la Institutele Confucius dacă ar fi întrebat de studenți despre situația din Taiwan. Dna Xu Lin răspunde că profesorii de la Institutele Confucius din Occident nu au voie să se asocieze cu Falun Gong, dat fiind faptul că profesorii de la Institutele Confucius sunt cetățeni chinezi, iar cetățenii chinezi se supun legilor din China.

În realitate, nu există nicio lege în China care să interzică Falun Gong. Falun Gong este o practică tradițională, extrem de populară în China, ce are la bază principiile Adevăr, Compasiune, Toleranţă, şi un set de 5 exerciţii line denumite “qigong”. Devenind mai populară decât însuși PCC, acesta din urmă a inițiat acum 20 de ani o persecuție extrem de vicioasă la adresa Falun Gong și a practicanților Falun Gong în China. Persecuția s-a transformat într-o adevărată crimă împotriva umanității, regimul chinez ajungând până în punctul de a recolta pe viu organele de la practicanții Falun Gong.

În ceea ce privește Taiwan, dna Xu Lin confirmă că profesorii vor spune în mod absolut că Taiwan aparține Chinei și că există o singură China.

Situaţia Taiwan-ului a generat adevărate probleme pentru dna Xu Lin, atunci când în iulie 2014, la cea de a 20-a conferință a Asociației Europene pentru Studii Chineze (EACS) din Portugalia, dna Xu Lin a dat ordin să se înlăture paginile care se refereau la o instituție din Taiwan care își făcea reclamă la conferința unde dna Xu Lin era vorbitor principal. Organizatorii au semnalat cenzura de la eveniment, ceea ce a generat un scandal internațional și cereri ulterioare de a închide Institutele Confucius. Reporterul BBC a întrebat-o ce părere are despre asta. Dna Xu Lin i-a pretins reporterului să taie din interviu partea despre Portugalia.

În filmul documentar “În Numele lui Confucius” se relatează cazul unei profesoare chineze – Sonia – trimisă de Hanban din China pentru a preda limba chineză la Institutul Confucius din cadrul Universității McMaster din Canada. Sonia a descoperit că restricțiile din China se aplică la fel și în Canada în ceea ce privește Institutele Confucius. Sonia trebuia să spună studenților că Tibet și Taiwan sunt o parte a Chinei, că tibetanii nu pot fi independenți, și că există o singură China. Dacă studenții ar fi întrebat despre astfel de subiecte, Sonia ar fi trebuit să schimbe subiectul.

Un alt fapt important expus în film este acela că universitățile nu au verificat manualele înainte de instalarea IC în universități, iar părinții au găsit în manuale propaganda și cenzura regimului chinez, precum cântece și poezii patriotice care îl elogiau pe Mao şi pe care copiii ar fi trebuit să le parcurgă. De asemenea, profesorii nu au putut garanta că manualele de la aceste IC nu au conținut politic aferent normelor de la Beijing, și că mințile studenților nu sunt îndoctrinate de comunism, de cultul comunismului sau de cultura de partid.

Investigații la nivel internațional

Președintele american Trump a semnat în august 2018 “Legea privind autorizarea apărării naționale pentru anul fiscal 2019”, care interzice oricărei universități din Statele Unite să utilizeze fondurile Pentagon pentru finanțarea Institutelor Confucius. Legea prevede că universitățile nu pot folosi fondurile Pentagon dacă au în același timp programe de limba chineză ale Pentagon și programe de limba chineză ale Guvernului Chinez. În acest caz, universitățile ar trebui să primească un acord de la Pentagon pentru folosirea fondurilor, în care să se certifice că angajații Institutului Confucius dintr-o universitate anume nu oferă niciun fel de instrucție și nu au niciun fel de autoritate în programul de limba chineză al Pentagon, iar universitatea trebuie să facă publice către Pentagon toate contractele dintre aceasta și Institutul Confucius pe care îl găzduiește.

În februarie 2019, Subcomisia Permanentă pentru Investigații a Senatului Statelor Unite a redactat un raport despre investigarea timp de 8 luni a Institutelor Confucius, intitulat “Impactul Chinei asupra Sistemului de Educație al SUA”. Concluzia raportului este că IC “aduc cu ele obligații care pot compromite libertatea academică”, și că acestea nu sunt transparente, astfel încât cele care operează în SUA ar trebui închise. Dacă IC nu sunt închise, “Departamentul de Justiție al SUA ar trebui să le ceară IC precum și angajaților săi care sunt selectați de Guvernul Chinez să se înregistreze ca agenți străini” în SUA pentru că lucrează în numele Guvernului Chinez, se arată în raport.

Raportul notează că profesorii de la aceste institute semnează contracte cu Guvernul Chinez prin care garantează că “protejează conștiincios interesele naționale ale Chinei”. De asemenea unele instituții de învățământ semnează contracte prin care aprobă aplicarea atât a legilor chineze cât și a legilor din SUA în cadrul Institutelor Confucius din campusurile școlare din SUA.

Potrivit raportului, Guvernul Chinez examinează și aprobă toți profesorii și directorii chinezi, evenimentele, propunerile pentru cercetare, precum și oratorii din cadrul Institutelor Confucius din S.U.A.

De asemenea, un lucru important menţionat de Subcomisia Permanentă pentru Investigații a Senatului Statelor Unite este că găzduirea unui Institut Confucius în cadrul unei universități poate limita evenimentele sau activitățile critice la adresa regimului chinez, nu doar în cadrul Institutului, ci în intreg campusul universității.

În iulie 2019, Guvernul Australiei a început o investigație privind contractele și acordurile dintre universitățile australiene și IC finanțate de Beijing, pentru a vedea dacă acestea încalcă legea privind transparența influenței străine, creată în 2018. Legea a fost creată pentru a înregistra toate persoanele și organizațiile care operează în Australia pentru un guvern străin, o organizație politică străină sau o organizație afiliată la o entitate guvernamentală străină. Alte școli sau organizații cum ar fi Centrul de Studii al Statelor Unite, finanțat de Departamentul de Stat al SUA, s-au înregistrat conform acestei legi, însă Institutele Confucius au refuzat până în acest moment, ceea ce este suspect, spune The Diplomat.

În 2017, Asociația Națională a Savanților (ANS) cu sediul în New York, a publicat un raport cuprinzător, unde își exprimă îngrijorările și recomandă tuturor colegiilor și universităților americane să își închidă IC sau să le reformeze semnificativ pentru a nu compromite integritatea academică.

— Rachelle Peterson, director de politici al Asociației Naționale a Savanților

Potrivit NATO StratCom COE, Institutele Confucius nu ar trebui privite ca fiind instituții furnizoare de expertiză, ci mai degrabă ca fiind centre de promovare a culturii chineze care respectă îndrumările Ministerului Educației Chinez și, în final, ale Partidului Comunist din China. Așadar, nu este de așteptat ca Institutele Confucius să ofere obiectivitate în ceea ce privește subiectele sensibile. NATO StratCom COE îndrumă națiunile care găzduiesc sau intenționează să găzduiască un Institut Confucius să abordeze o administrare mai strictă și o diviziune financiară în cadrul universităților gazdă pentru a asigura libertatea academică. Sursele de finanțare, precum și obiectivele politice, ar trebui să fie transparente publicului, mass-mediei, mediului academic și altor factori de influență.

În luna august a acestui an, Ministerul Educației al provinciei canadiane New Brunswick a decis să elimine complet Institutele Confucius din școlile elementare și medii până în luna septembrie a.c., și din licee până în 2022.

— Dominic Cardy, Ministrul Educației din provincia canadiană New Brunswick

De asemenea, Guvernul provinciei australiene New South Wales va desființa complet programul regimului chinez – Institutele Confucius, până in 2020 și îl va înlocui cu unul al Departamentului Educației al News South Wales. Deputatul David Shoebridge din Partidul Verzilor, New South Wales, a spus într-un interviu acordat Sky News Australia că “aranjamentele cu Institutele Confucius erau profund nepotrivite – oficiali ai Guvernului Chinez erau în cadrul Departamentului de Educație al New South Wales” și că libertatea de exprimare din cadrul universităților australiene care găzduiesc Institute Confucius a fost negociată pentru o plată în numerar.

Aranjamentele dintre Guvernul New South Wales și Institutele Confucius au fost întotdeauna secrete […] și vedem acum de ce au fost secrete, pentru că aproape nu există mecanisme de control, consiliul director este dominat de partea chineză, iar Guvernul New South Wales a semnat un acord că va primi 150.000 usd pentru a intra în acest aranjament, o propunere destul de extraordinară.

Este ca și cum ai fi plătit pentru a da unui guvern străin acces la propriii noștri studenți. […]

Trebuie să ne asigurăm că universitățile respectă tot timpul valorile liberale din societatea noastră și că sunt deschise criticilor, opiniilor diferite, analizelor critice cu privire la guvernul nostru și analizelor critice cu privire la alte guverne – și trebuie să ne asigurăm că aceste lucruri nu sunt negociabile în toate universitățile noastre, dar problema este că acest principiu de bază a fost negociat pentru o plată în numerar, și cred că asta este ceea ce afectează cu adevărat educația bazată pe principii independente.

— Deputatul David Shoebridge din Partidul Verzilor, New South Wales, Australia

Asociația Cherish Humanity a inițiat o petiție pentru investigarea tuturor Institutelor Confucius din România cu privire la mai multe aspecte, precum infiltrarea politicilor comuniste ale regimului chinez în ţara noastră, încălcarea libertăţii de exprimare şi închiderea definitivă a acestora, în situaţia în care instituţiile de învăţământ din România, care găzduiesc Institute Confucius, nu pot garanta respectarea de către aceste institute a tuturor drepturilor şi libertăţilor pe care Constituţia României, precum şi tratatele şi pactele la care România este parte, le garantează cetăţenilor săi.

Pentru mai multe informații cu privire la problemele și riscurile pe care Institutele Confucius le aduc în societate, vă îndrumăm să parcurgeți aceste materiale:

• Raportul Centrului de Excelență pentru Comunicații Strategice al NATO(NATO StratCom COE)
• Raportul Subcomisiei Permanente pentru Investigații al Senatului Statelor Unite
• Declarația de deschidere în cadrul primei audieri a Subcomisiei Permanente pentru Investigații al Senatului de la cel de-al 116-lea Congres al Statelor Unite
• Raportul Comisiei de Revizuire a Economiei și Securității SUA – China
• Raportul Asociației Naționale a Savanților din SUA
• Pachetul Media al Asociației Naționale a Savanților din SUA
• Fimul documentar “În Numele lui Confucius”
• Raportul Comisiei pentru Drepturile Omului al Partidului Conservator din Marea Britanie
• Într-un interviu realizat de BBC, Xu Lin – directoarea Hanban recunoaște că guvernul chinez decide cine are drept sau nu să predea în cadrul Institutelor Confucius din universitățile din Vest
• Opiniile oficiale a liderilor din China privind rolul culturii și a Institutelor Confucius
• Marele pariul al Chinei pe influență – Consiliul pentru Relații Externe

The post Institutele Confucius sau Institutele Mao? Eforturile Chinei de a ne educa tinerii appeared first on Cherish Humanity.

La suprafață, Institutele Confucius sunt programe culturale pentru a promova limba și cultura chineză.

În realitate, Guvernul chinez folosește aceste institute pentru a-și avansa agenda ascunsă a regimului comunist de la Bejing în interiorul unităților școlare din România. Regimul chinez câștigă astfel acces la noi generații de studenți pe care le educă cu manuale și profesori din China.

Institutele Confucius poartă numele marelui gânditor Confucius din China antică dar acestea nu îl reprezintă pe Confucius, istoria sau cultura antică chineză. Guvernul chinez se folosește de numele lui Confucius precum și a unităților de învățământ din România pentru a-și crea o imagine favorabilă asupra sa și a da impresia că institutele sunt de prestigiu și că regimul chinez l-ar reprezenta pe Confucius sau istoria antică chineză veche de 5000 de ani.

Institutele Confucius sunt extinse la nivel global, inclusiv în România, în valoare de miliarde de dolari, create și finanțate de Guvernul chinez.

În România există Institute Confucius la Sibiu, în cadrul Universității „Lucian Blaga”, la Cluj Napoca, în cadrul Universității Babeș Bolyai, la Brașov, în cadrul Universității Transilvania și la București, în cadrul Universității București. Există de asemenea clase Confucius la Deva, în cadrul Liceului de Artă și la Constanța, în cadrul Universității Ovidius. Cursuri de limba chineză ale regimului chinez se mai predau și în alte orașe din țară precum Galaţi, Iaşi, Craiova, Suceava, Giurgiu, Bacău.

Din experienţa altor ţări a reieşit că riscurile pe care Institutele Confucius le aduc cu ele sunt enorme pentru o societate sănătoasă: pierderea integrității academice, încălcarea drepturilor omului, influența străină și chiar potențiale încălcări ale securității naționale.

Agenția care administrează Institutele Confucius din întreaga lume se numeşte Hanban, cu sediul la Beijing.

Ce probleme se ridică

Unele universități semnează contracte prin care acceptă să se aplice și legile chineze sau să nu contravină legilor și reglementărilor din China privind Institutele Confucius din campusurile universităților din Occident. Astfel că acceptul universităților vestice de a se supune legilor chineze are ca rezultat exportarea cenzurii din China privind dezbaterile subiectelor sensibile pentru regimul comunist.

Manualele Institutelor Confucius sunt create de regimul chinez și conțin propaganda comunistă de la Beijing.

Cadrele didactice din cadrul Institutelor Confucius răspândesc propaganda de la Beijing prin omisiune. Mai exact, există chestiuni bine definite despre care cadrele didactice nu trebuie să vorbească sau trebuie să le omită din discuțiile cu elevii/studenții. Acestea privesc chestiuni precum: masacrul din Piața Tiananmen, problema Tibet-ului, Taiwan-ului, persecuția împotriva Falun Gong, Revoluția Culturală, etc.

Cadrele didactice care activează în cadrul IC sunt selecționate de Guvernul chinez, ceea ce face discutabil dacă profesorii selectați de un regim totalitar, comunist și criminal pot să educe copiii din Occident într-un mod în care deprinderile, înțelegerile și comportamentele deprinse de copii în urma orelor de curs să nu fie influențate de cultul de la Beijing.

Institutele Confucius din cadrul universităților străine discriminează cadrele didactice în procesul de selecție/angajare, pe baza orientărilor politice și/sau religioase.

Institutele Confucius din cadrul universităților străine sunt finanțate și controlate de Guvernul chinez. Regimul chinez controlează aproape fiecare aspect al Institutelor Confucius din universități, până la dreptul de veto asupra evenimentelor și activităților incluse în bugetul anual prezentat spre aprobare către Hanban.

Hanban, care administrează toate Institutele Confucius din întreaga lume, se află sub controlul direct al Consiliului de Stat Chinez.

În SUA, Canada și Australia, autoritățile au luat măsuri pentru a determina dacă angajații Institutelor Confucius din aceste țări sunt agenți de spionaj pentru regimul chinez.

În aprilie 2020, Suedia a devenit prima țară din Europa care a închis toate institutele și clasele Confucius din țară, guvernul de la Stockholm exprimându-și îngrijorarea cu privire la potențialele încercări de indoctrinare de către Beijing a studenților săi. 

Mai mulți lideri ai Partidului Comunist Chinez au confirmat scopurile ascunse ale Institutelor Confucius precum și obiectivul său de infiltra occidentul cu ideologie socialistă chineză.

Este posibil ca pentru finanțarea Institutelor Confucius să fie alocați banii publici în situația în care universitatea ce găzduiește un Institut Confucius primește pentru finanțarea acestuia, bani de la stat.

****

Regimul comunist chinez este cunoscut ca fiind un regim totalitar extrem de abuziv și criminal, care se face vinovat de moartea a circa 100 de milioane de oameni. În ultimii 20 de ani s-a angajat activ în comiterea unui adevărat genocid de o amploare fără precedent: prelevarea forțată pe scară largă, pentru profit, a organelor practicanților Falun Gong, precum și a altor oameni nevinovați ajunși pe lista neagră a regimului.

În același timp, regimul comunist chinez a manifestat dintotdeauna un dispreţ profund faţă de oameni, fie că e vorba de educaţia lor, ori de cele mai elementare drepturi ale unei ființe uamne, precum dreptul la viaţă. De aceea, implicarea Institutelor Confucius în educarea copiilor noștri este extrem de discutabilă.

Senatul Statelor Unite, Asociația Canadiană a Profesorilor Universitari, Asociația Americană a Profesorilor Universitari, Asociația Națională a Cărturarilor din America, directori ai serviciilor de informaţii, numeroşi cărturari, istorici şi experţi privind China au tras numeroase semnale de alarmă, au întocmit rapoarte și au demonstrat că Institutele Confucius sunt de fapt un paravan al regimului comunist chinez care se folosește de prestigiul numelui lui Confucius și a universităților gazdă pentru a spiona și a infiltra politicile comuniste în occident.

S-au semnalat, inclusiv in România, situaţii în care cursanţilor Institutelor Confucius li s-a interzis să vorbească în cadrul Institutului despre probleme sensibile ale Chinei de azi, precum practica Falun Gong persecutată de regimul chinez, profesorii chinezi comportându-se ca şi când în cadrul Institutului s-ar aplica legile Chinei.

O serie de universități de prestigiu au decis să nu se asocieze cu Guvernul chinez prin intermediul Institutelor Confucius, iar unele dintre cele care au au reziliat contractele cu controversata instituție au dezvăluit că au existat divergenţe majore în privinţa statutului IC, precum și prezența în manualele IC a propagandei comuniste de la Beijing.

Nu dorim ca generațiile viitoare să mai fie influențate de comunism. România este o țară democratică, iar poporul român a suferit enorm de pe urma comunismului. Vezi experimentul Pitești.

PRIN ACEASTĂ PETIŢIE NOI, SUBSEMNAŢII, CEREM INVESTIGAREA TUTUROR INSTITUTELOR CONFUCIUS DIN ROMÂNIA cu privire la infiltrarea politicilor comuniste ale regimului chinez în ţara noastră, propaganda comunistă, încălcări ale libertăţii de exprimare şi ale altor drepturi garantate în România, precum şi cu privire la posibile acţiuni de spionaj.

NOI, SUBSEMNAŢII, CEREM ÎNCHIDEREA DEFINITIVĂ A TUTUROR INSTITUTELOR CONFUCIUS DIN ROMÂNIA în situaţia în care instituţiile de învăţământ din România care găzduiesc Institute Confucius nu pot garanta respectarea de către aceste institute a tuturor drepturilor şi libertăţilor pe care Constituţia României precum şi tratatele şi pactele la care România este parte le garantează cetăţenilor săi.

Considerăm că Institutele Confucius care există în România trebuie să respecte legile române incluzând drepturile şi libertăţile garantate constituţional. Acest lucru este vital şi pentru protejarea libertății academice din România. Istoria ne arată prea bine pericolele unui sistem educațional creat de un regim opresiv. Prețuim libertatea pe care am câștigat-o cu greu în fața opresiunii și tiraniei. Suntem alături de cei care continuă să sufere nedreptăți și opresiuni în China comunistă, precum poporul tibetan, uigurii, creștinii, practicanții Falun Gong, etc. – cei cu privire la care e interzisă orice discuţie în cadrul Institutelor Confucius.

The post Petiție pentru investigarea și închiderea Institutelor Confucius din România appeared first on Cherish Humanity.

Dacă utilizați un smartphone Xiaomi de exemplu, este posibil să fi acceptat în mod involuntar că „suportați toate riscurile și că vă asumați responsabilitatea legală” pentru a nu vă angaja în activități pe care regimul chinez le-a interzis.

În conformitate cu cele scrise în termenii și condițiile Xiaomi, v-ați limitat de fapt destul de mult.

În primul rând, vă împiedică să vă opuneți principiilor Constituției Republicii Populare Chineze. De asemenea, nu aveți voie să dezvăluiţi secretele de stat și să subminaţi guvernul chinez.

Dacă credeți într-un Tibet liber, într-un Taiwan independent sau într-un Hong Kong democratic, atunci încălcați acordul de utilizare al Xiaomi, deoarece vă interzice „să subminați unitatea națională”.

De asemenea, aveți grijă dacă sunteți spiritual sau credeți într-o religie. Acordul spune că trebuie să urmați regulile regimului chinez cu privire la suprimarea religiei și că nu mai puteți submina „politica religioasă națională”.

Dacă scrieți despre budismul tibetan sau despre creştini, este posibil să încălcați regulile cu privire la ceea ce regimul chinez numește „culte”. De asemenea, nu puteți scrie nimic despre convingeri pe care regimul le numește „superstiții”.

Când vine vorba de știri și politică, acordul vă interzice să „răspândiți zvonuri”. Când discutați despre știri, asta înseamnă de obicei, că nu aveți voie să spuneți lucruri care nu se aliniează regulilor aprobate de stat prin intermediul canalelor de ştiri oficiale ale regimului chinez.

De asemenea, i-ați acordat companiei Xiaomi „dreptul de acces” la contul dvs.

În condițiile de utilizare al Xiaomi, la secțiunea “Limitări și restricții ale drepturilor”, astăzi stă scris următoarele:

Sunteți de acord să vă asumați toate riscurile și răspunderea legală pentru următoarele activități, în timp ce utilizați site-ul sau serviciile:

Pentru opunerea principiilor de bază stabilite în Constituție și în alte reglementări;

Pentru periclitarea securității naționale, pentru scurgerea secretelor de stat, pentru subminarea guvernului și compromiterea unității naționale;

Pentru dăunarea onoarei și intereselor naționale;

Pentru incitarea la ura etnică sau discriminare etnică și compromiterea unității naționale;

Pentru subminarea politicii naționale privind religia, pentru promovarea cultelor și a superstițiilor;

Pentru răspândirea de zvonuri, tulburarea ordinii sociale, compromiterea stabilității sociale;

[…]

Orice alt fel de conținut interzis de legile și reglementările administrative.

Xiaomi nu este singura companie care are astfel de cerințe. Companiile de tehnologie chinezești, inclusiv Huawei au acorduri similare cu utilizatorii.

În condițiile de utilizare ale Huawei, astăzi stă scris următoarele:

Vă rugăm să citiți cu atenție acest acord înainte de a utiliza dispozitivul Huawei sau de a descărca o actualizare software menționată în acest acord. Folosirea unui dispozitiv Huawei sau descărcarea acestei actualizări software, vor fi considerate ca fiind acceptul dvs. privind restricțiile menționate în acest acord. În caz contrar, nu folosiți niciun dispozitiv Huawei și nu descărcați această actualizare software.

[…]

Consimțământ pentru utilizarea datelor

DATELE COLECTATE DIN DISPOZITIVUL DUMNEAVOASTRĂ ÎN TIMPUL UTILIZĂRII, POT FI PROCESATE SAU TRANSFERATE CĂTRE HUAWEI ȘI ASOCIAȚII SĂI ÎN ȚĂRI DIN AFARA ȚĂRII UNDE LOCUIȚI. ACEASTA ÎNSEAMNĂ CĂ DATELE POT FI TRANSFERATE SAU ACCESATE DIN ALTE JURISDICȚII CARE SE AFLĂ ÎN AFARA ȚĂRII UNDE FOLOSIȚI PRODUSELE SAU SERVICIILE HUAWEI. ACESTE JURISDICȚII POT FI AVEA LEGI DE PROTECȚIE A DATELOR DIFERITE, SAU ASEMENEA LEGI POT CHIAR NICI SĂ NU EXISTE.

[…]

Soluționarea litigiilor

Validarea, interpretarea, modificarea, îndeplinirea și soluționarea litigiilor prezentului acord sunt reglementate de legile Republicii Populare Chineze. […] Sunteți de acord că prezentul acord este semnat în districtul Longgang, Shenzhen. Dacă apare o dispută cu privire la conținutul prezentului acord, disputa se soluționează prin negocieri amiabile. În cazul în care litigiul nu poate fi soluționat prin negocieri, oricare dintre părți poate trimite disputa la Curtea Poporului cu jurisdictie în locul semnării. Veți beneficia de asemenea, de orice prevederi legale ale țării/regiunii în care sunteți rezidenți.

Textul din acorduri este acolo de ceva timp. Potrivit arhivelor site-ului Xiaomi, părţile care interzic discuțiile despre „culte” și „superstiție” și cerințele de a respecta constituția regimului chinez au fost adăugate în octombrie 2014.

Totuși, îngrijorător este ceea ce înseamnă de fapt aceste standarde pentru companiile străine de tehnologie care fac afaceri în China, precum și pentru utilizatorii de dispozitive chinezești importate din China.

Satiristul german Christoph Rehage a fost printre primele ținte străine ale acestor politici. În decembrie 2015, el a încărcat un videoclip pe YouTube în care l-a numit pe fondatorul Partidului Comunist Chinez (PCC) Mao Zedong, un „Hitler al Chinei”. În urma acestui act, un site web al Ligii Tineretului Comunist din China a cerut pedepsirea lui Rehage pentru încălcarea legii chineze, chiar dacă el locuiește în Hamburg. Ei au susținut că Rehage, care vorbește chineză, a făcut ca videoclipul să circule în China, iar prin acest fapt, au spus că Rehage a subminat suveranitatea internetului țării.

La începutul anului 2015, un editor din Hong Kong care a criticat liderii chinezi, a dispărut împreună cu alți patru colegi ai săi.

La 1 iulie 2015, Comitetul Național Permanent al Congresului Poporului a aprobat “Legea Securității Naționale”. Legea subliniază: „China trebuie să-și apere interesele de securitate națională pretutindeni” și, potrivit The Diplomat, aceasta „afectează aproape toate domeniile vieții publice din China – mandatul legii acoperă politica, armata, finanțele, religia, ciberspațiul, inclusiv ideologia și religia”.

Odată cu adoptarea “Legii Securității Naționale”, a mai fost adoptată o lege pe 27 decembrie 2015, denumită “Legea Contra-terorismului”. “Legea Contra-terorismului” a fost deosebit de controversată, deoarece impune firmelor străine de tehnologie să coopereze cu investigațiile regimului chinez – iar conceptul său de “Contra-terorism” este cu mult diferită de cea din Occident.

După cum a menționat The Diplomat, PCC are propria definiție a terorismului, care înseamnă „orice gând, discurs sau activitate care prin violență, sabotaj sau amenințare, își propune să genereze panică socială, să influențeze elaborarea de politici naționale, să creeze ură etnică, să submineze puterea de stat sau să divizeze statul”.

 Cu alte cuvinte, pe de o parte include terorismul, dar pe de cealaltă parte, „gândirea” și „vorbirea” sunt de asemenea ilegale, dacă aceste gânduri sau cuvinte contestă normele PCC.

Orice companie care dorește să facă afaceri în China va trebui să respecte aceste reguli. Dacă acordurile de utilizator ale companiilor chineze ne indică ceva, atunci este posibil să fim obligați să respectăm standardele regimului chinez privind conducerea totalitară sau, după cum afirmă avertismentul Xiaomi, să „suportăm toate riscurile și să ne asumăm răspunderea legală deplină”.

Sursă: The EpochTimes

The post Acordurile de utilizare ale telefoanelor chinezeşti vă obligă să respectaţi cenzura chineză appeared first on Cherish Humanity.

Mai exact, cum a fost „normalizat” Partidul Comunist Chinez în Occident? Ce impact a avut acest lucru asupra mișcării de asigurare a drepturilor omului pentru Tibet?

De ce este asocierea coronavirusului cu regimul chinez și Wuhan nu numai legitimă, ci și importantă?

În interviul de mai jos, Maura Moynihan, autoare, jurnalistă și raportoare pe probleme privind China, discută despre aceste probleme cu Jan Jekielek, gazda emisiunii „American Thought Leaders” aparținând publicației The Epoch Times.

Interviul pe scurt:

08:51 Cum propagă mass-media occidentală propaganda comunistă chineză despre coronavirus;
10:50 Despre normalizarea Partidului Comunist Chinez;
13:37 Costul ascuns de a avea lanțuri de aprovizionare în China;
15:25 Înțelegerea propagandei comuniste chineze și modul în care regimul controlează narațiunea globală
17:51 De ce nu mai auzim nimic despre Tibet?
23:54 Dilema morală incomodă privind chestiunea Tibetului;
29:52 Este rasism să numim Covid-19 „virusul chinezesc” sau „virusul Wuhan”?
32:56 A înțelege lupta pentru putere din interiorul Partidului Comunist Chinez este esențial pentru a înțelege răspunsul regimului la problema coronavirusului;
35:53 Să nu credeți că Partidul Comunist Chinez nu poate câștiga;
36:43 Care este situația în Tibet acum?
42:52 Este China încă comunistă?
52:24 Țările care au legături mai strânse cu regimul chinez, au de asemenea și mai multe cazuri de coronavirus;
56:35 Lumea trebuie să înceteze să mai sprijine Partidul Comunist Chinez;

The post VIDEO / Partidul Comunist Chinez trebuie tras la răspundere pentru răspândirea globală a coronavirusului appeared first on Cherish Humanity.

Oficialii guvernamentali chinezi au speculat în mod deschis cum că SUA ar fi vinovată pentru virus, acuzând chiar militarii americani că au plantat virusul în China. În același timp, alți oficiali chinezi continuă cu povestea bizară a pieței din Wuhan pentru a explica răspândirea virusului.

Un simplu adevăr

Acuzațiile vin din partea a cel puțin doi oficiali chinezi de rang înalt ca răspuns la afimațiile consilierului pentru securitate națională a SUA, Robert O´Brien, care a spus că reacția întârziată și înșelăciunea din partea regimului chinez „a costat probabil lumea două luni, timp în care s-ar fi putut pregăti pentru focar”.

Este bine documentat faptul că PCC a împiedicat discuțiile despre acest focar care a izbucnit încă din octombrie 2019, a arestat medicii care au încercat să dea alarma în țară, a cenzurat traficul pe internet despre aceste lucruri și a întârziat săptămâni și luni implementarea măsurilor de prevenire.

Toate aceste eșecuri ale conducerii PCC au permis izbucnirea unui focar care inițial ar fi putut fi oprit, apoi s-a extins la o epidemie națională, și în cele din urmă transformându-se într-o pandemie globală, care se manifestă acum. Cronologia acestor evenimente este documentată de asemenea.

Acuzațiile nu au întârziat să apară

La o zi după acuzațiile făcute de O’Brien, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe chinez, Zhao Lijian a răspuns pe Twitter în engleză, scriind:

„Când a fost infectat primul pacient în SUA? Câte persoane sunt infectate? Care sunt numele spitalelor? Ar putea fi armata americană cea care a adus epidemia în Wuhan. Fiți transparenți! Faceți publice datele dvs! SUA ne datorează o explicație!”

Un astfel de răspuns detaliat a fost fără îndoială comandat și aprobat din vârful PCC. Mai mult, tonul răspunsului arată îngrijorarea profundă a conducerii PCC privind deteriorarea credibilităţii sale în mintea poporului chinez.

Poporul chinez este pe bună dreptate supărat pe guvernul său pentru tratamentul brutal al doctorilor precum Li Wenliang, care a fost împiedicat să avertizeze oamenii despre pericolul virusului chiar în primele zile ale focarului. Dr. Li a fost în cele din urmă arestat, forțat să semneze o confesiune falsă și a murit pe 7 februarie din cauza bolii care, potrivit PCC, nu reprezenta o amenințare pentru public.

Recenta cenzurare a unui alt medic, Ai Fen, care lucrează la un centru medical din Wuhan, epicentrul pandemiei COVID-19, a generat un nou val masiv de furie publică. Fen a fost cenzurat pentru că a continuat să repete realitatea că statul a ratat oportunitățile de a opri virusul.

Cu toate acestea, poporul chinez găsește modalități extraordinare să ocolească cenzura PCC, inclusiv folosirea caracterelor chinezești vechi de 3.000 de ani pentru a-și exprima furia față de politicile guvernului lor de distrugere a oricui pune la îndoială autoritatea sau competența sa.

Cum răspunde China la acuzațiile de cenzură

Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Geng Shuang, a numit Statele Unite  ca fiind „imorală și iresponsabilă” pentru că SUA a spus că răspunsul întârziat al Beijingului la focarul de coronavirus a înrăutățit situația.

Mai mult, mass-media de stat din China a atacat Statele Unite pe diverse fronturi ideologice, declarând că valorile occidentale și democrația sunt insuficiente pentru a lupta împotriva coronavirusului, că rasismul și inegalitatea veniturilor vor însemna un tratament inegal și multe altele.

În mod ironic, publicația Global Times din China a acuzat Statele Unite de „politizarea virusului” pentru a obține avantaje în negocierile privind războiul comercial, pentru a pedepsi Huawei, precum și pentru a genera „sentimente anti-asiatice” și altele asemenea.

Iran o dă cu teorii conspiraționiste

Nu este surprinzător faptul că în urma izbucnirii masive a virusului în Iran, acesta și-a dus propaganda la un cu totul alt nivel.

Guvernul iranian a dat vina pe Statele Unite pentru „purtarea unui război cu arme biologice” împotriva Iranului. Aceasta este o acuzație destul de puternică, să acuzi Statele Unite de un act de război biologic. De ce ar face Teheran o astfel de acuzație? Răspunsul este simplu – infecția cu coronavirus a început din guvernul iranian. Virusul a decimat conducerea iraniană, 10% dintre membrii guvernului fiind infectați sau chiar pe moarte.

Dar având în vedere relația lor strânsă cu China și lipsa evidentă de pregătire pentru combaterea focarului, ar fi trebuit să fie de așteptat ca rata lor de infecție să fie mare. Dar adevărul nu-i este de folos Teheranului. Este mult mai ușor și mai util să exploreze teorii conspiraționiste.

Este interesant să ne întrebăm dacă atacul recent al Iranului  împotriva soldaților americani și britanici a fost un plan pentru a distrage atenția publicului iranian de la cauza reală a ratei ridicate de infecție cu COVID-19 în Iran.

Prin definiție, propaganda este menită să dezinformeze și să controleze narațiunea publică pentru a sprijini regimul guvernant, dar acest lucru este de asemenea periculos. Emiterea unor minciuni atât de mari încât să nu poată fi retrase, poate împinge regimurile să devină chiar mai agresive pentru a-și justifica minciunile și pentru a-și păstra pozițiile de putere. Adesea urmează o escaladare care ne poate duce rapid pe toți pe un drum care ar fi mai bine dacă ar fi evitat.

Articoul în engleză poate fi citit aici.

The post China trece la propaganda ofensivă privind Coronavirus appeared first on Cherish Humanity.

Iar dacă luăm în calcul nivelurile masive de investiții străine directe, BRI ar fi putut cu siguranță să ofere Chinei o posibilitate de a merge chiar mai departe de atât. Ar fi extins supremația economică și politică a Beijingului în toată Europa de Vest, Africa și America.

Pentru prima dată în istorie, China s-a putut vedea cum devine centrul global de influență pentru comerț, tehnologie și producție. Dar, bineînțeles, marea schemă a Beijingului presupunea ca centrul gravitațional al economiei globale să fie mutat din Statele Unite și dus în China.

Pandemia a fost adusă lumii de către BRI

Dar mai degrabă decât dezvoltarea economică și triumful politic global, marile planuri ale regimului chinez au adus un posibil dezastru asupra întregii lumi.

La momentul scrierii acestui articol, virusul care este extrem de contagios și mortal – COVID-19 continuă să se răspândească în tot mai multe țări. De fapt, este comparat cu răspândirea ciumei negre de la mijlocul anilor 1300.

Paralelele istorice dintre acestea două sunt uimitoare, cel puțin.

De exemplu, precum pandemia de ciumă neagră, coronavirus a început tot în China. Mai mult, precum ciuma, acest nou coronavirus mortal a călătorit spre Vest urmând îndeaproape traseul BRI al Chinei, de-a lungul Iranului (Persia) și către Europa prin porturile italiene.

Vecinii din jurul Chinei au o rată de infecție scăzută

Precum în cazul ciumei, comerțul cu China este un factor major, dar cu siguranță nu este singurul. Unele țări care au legături economice sau strategice strânse cu Beijing au de suferit cel mai mult. Pe de altă parte, unii parteneri comerciali din apropierea Chinei au reușit să evite ratele mari de infecție și deces.

De exemplu, Japonia și Coreea de Sud au ambele relații comerciale puternice cu China. Cu toate acestea, Japonia, care are multe fabrici situate în China, la data de 11 martie are mai puțin de 500 de persoane infectate. Și începând cu 10 martie, deși Coreea de Sud a raportat anterior ca având 7.513 de cazuri, se poate observa cum ratele de infecție scad pentru a patra zi la rând fără să aibă orașe în carantină.

Cele mai notabile sunt însă Taiwanul și Hong Kong-ul. Ambele țări au un trecut  anticomunist înverșunat și se află foarte aproape de China. Și totuși, la data de 11 martie, Taiwanul are una dintre cele mai mici rate de infecție din lume, raportând mai puțin de 50 de cazuri.

Acest lucru se datorează în mare măsură acțiunilor urgente pe care guvernul Taiwanului le-a luat. Aceste măsuri au inclus o interdicție de călătorie în China, Hong Kong și Macau, interdicția exporturilor de măști chirurgicale pentru a păstra o aprovizionare națională și coordonarea rapidă a datelor privind rutele de călătorie ale celor infectați pentru identificarea rapidă a persoanelor noi infectate.

Este o situație similară și în Hong Kong. La data de 6 martie, acesta a avut doar 97 de persoane infectate și două decese, chiar dacă se află exact în nasul Chinei.

Fără îndoială că antipatia constantă a orașului față de guvernul comunist din China a limitat călătoriile către și din China, ceea ce implicit a redus la maximum expunerea la virus. Un factor cheie este și experiența Hong Kong-ului cu focarul SARS din 2002. Igiena riguroasă și măștile faciale au devenit o parte din viața cetățenilor din Hong Kong, mai mult decât în alte țări.

Iran este una din țările cele mai puternic lovite de Coronavirus

În schimb, tovărășia politică, precum și comerțul s-au dovedit a fi unele din cele mai eficiente căi de transmitere a virusului. În Orientul Mijlociu, relația strategică a Iranului cu China a însemnat o expunere crescută la boală și, astfel, o rată mai mare de infecție și de deces.

Cu sute de lucrători chinezi în Iran, impactul pandemiei a ajuns până la vârful conducerii Iranului, cu cel puțin 23 de membri ai parlamentului(10 la sută dintre parlamentarii iranieni) fiind infectați.

Alți membri ai conducerii iraniene care au murit din cauza bolii îi includ pe Mohammad Mirmohammadi – un confident apropiat și consilier al liderului suprem al Iranului, Ayatollah Ali Khamenei. De asemenea, a murit clericul Hadi Khosrowshahi, fostul ambasador al Iranului la Vatican, precum și un membru ales recent în Parlament.

Printre membrii infectați ai conducerii Iranului se mai numără Iraj Harirchi – ministrul adjunct al sănătății, precum și Masoumeh Ebtekar – vicepreședinte pentru femei și afaceri de familie, Mojtaba Zolnour – președinte al comitetului pentru securitate națională și afaceri externe al parlamentului iranian. Conducerea Iranului continuă să plătească un preț ridicat pentru parteneriatul cu PCC.

Italia este din nou un punct de intrare în Europa

În Europa, Italia este un alt exemplu cu rezultate similare, din mai multe motive. Fiind un membru în Grupul celor Șapte (G-7), și având o situație dificilă, Italia a văzut investițiile chineze ca pe o sursă pentru modernizarea infrastructurii sale atât de necesare. Economia țării a fost împovărată de o populație îmbătrânită şi de nivelurile astronomice ale datoriilor, și paralizată de diviziunea politică.

Din aceste motive, Italia a condus țările europene din G-7 să susțină din toată inima  investițiile propuse de BRI în porturile și infrastructura din Genova precum și în alte locuri.

Cu toate acestea, unii consideră statutul de membru al BRI al Italiei și valul rezultat de resortisanți chinezi ca fiind cauza expunerii la boală și a ratelor ridicate de infecție și deces în afara Chinei. La 10 martie, Italia are 631 de decese și peste 10.000 de infectați, cu o rată de deces de 5%, cu mult mai mare decât media globală de 3,4%, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.

Muncitorii chinezi parte a BRI pot fi vinovați parțial pentru ratele mari de infecție și de fatalitate din Italia. Dar cea mai probabilă cauză este imigrația ilegală semnificativă a resortisanților chinezi în Italia și alte națiuni europene. Acești doi factori, în combinație cu populația îmbătrânită din Italia, au dus la ratele neobișnuit de mari de infecție și mortalitate din cauza patogenului. Într-o demonstrație uimitoare de determinare, întreaga națiune de 60 de milioane de oameni este acum în carantină.

În loc să fi condus economia globală în secolul XXI, Partidul Comunist Chinez (PCC) și inițiativa sa BRI, o distrug de fapt. În Italia, fabricile sunt închise, deoarece orașele se află acum în săpămâni de carantină.

Regula pare să fie că acele națiuni care ignoră atrocitățile PCC în favoarea câștigului economic vor culege ceea ce au semănat. Visul PCC de dominație mondială s-a transformat într-un coșmar pentru cei care s-au aliat cu liderii comuniști din China.

Consecințele pandemiei globale pe care China a adus-o asupra întregii lumi abia încep să se vadă. Marile companii dau bir cu fugiții din China acum mai mult decât înainte.  Interdicțiile de călătorie către China sunt globale, și chiar activitățile economice și comerciale cu China sunt drastic încetinite faţă de cum au fost în urmă cu doar câteva săptămâni.

Pe scurt, lumea pe care China spera să o farmece și să o domine este acum una mult diferită și nu este atât de dornică să asculte ce are de spus PCC.

Sursa articolului poate fi citită aici

The post Inițiativa chineză “Un Drum, O Centură” a condus la o pandemie globală appeared first on Cherish Humanity.

Oficial, Institutele Confucius (IC) oferă programe de învățare a limbii chineze și sunt sunt promovate ca fiind similare cu Institutul Goethe, Alliance Francaise, British Council, etc., dar spre deosebire de acestea, IC funcționează în cadrul universităților gazdă și sunt supravegheate de Hanban din China – o agenție care administrează toate IC din întreaga lume. Directoarea Hanban este membră în Consiliul de Stat al Chinei.

Potrivit unui raport elaborat de Comisia de Revizuire a Economiei și Securității SUA – China, Institutele Confucius sunt finanțate de către Departamentul de Propagandă al PCC – afiliat cu Departamentul de Lucru al Frontului Unit(DLFU) – și sunt de asemenea supravegheate de personal din ambasadele și consulatele chineze. Liu Yandong – fostă vicepremier al Republicii Populare Chineze a fost directoarea Departamentului de Lucru al Frontului Unit atunci când a lansat programul Institutele Confucius in 2004.

În film este evidențiată propaganda comunistă la care sunt expuși copiii care învață în IC, precum și riscurile pe care IC le prezintă pentru societate și anume: pierderea integrității academice, încălcarea drepturilor omului, influența străină și chiar încălcări ale securității naționale.

Filmul integral poate fi vizionat făcând click pe imaginea de mai jos.

Până în acest moment sunt aproximativ 513 IC și 1.074 de Clase Confucius în 140 de țări pe cinci continente. România are 4 IC și 7 Clase Confucius. Guvernul Chinez a cheltuit din 2008 peste 2 miliarde de dolari pentru a le finanța. În mod obișnuit o universitate gazdă primește între 100.000$ și 200.000$ de la Hanban ca și cost de înființare pentru IC, plus profesori de limba chineză și manuale, gratuit. Administratorii IC mai pot primi călătorii gratuite în China, plus universitatea are posiblitatea de a recruta studenți din China ceea ce crește semnificativ venitul universității.

Filmul prezintă procesul de înființare a celui mai mare IC din lume la CSDT(Consiliul Școlar Districtual din Toronto) în 2014, precum și povestea Soniei Zhao care a venit în Canada pentru a preda limba chineză studenților din cadrul IC de la universitatea McMaster, dar care a descoperit foarte repede că activitatea ei avea să fie constrânsă de anumite reguli și cerințe ale Hanban din China care ar fi împiedicat-o să fie un cadru didactic liber precum colegii ei într-o țară liberă precum Canada. În film, personajul lui Zhao este jucat de Anastasia Lin – Miss World Canada 2015 și 2016.

Practic, Soniei i s-a impus prin contractul de muncă să nu practice sau să nu se asocieze cu Falun Gong – practică tradiţională extrem de populară în China ce are la bază principiile Adevăr, Compasiune, Toleranţă, şi un set de exerciţii line denumite “qigong”.
De altfel, regimul de la Beijing face eforturi uriașe ca lumea să nu afle adevărul despre Falun Gong, în condițiile în care persecuția împotriva mișcării – devenită mai populară decât însuși Partidul Comunist Chinez (PCC) – a capătat proporțiile unei adevărate crime împotriva umanității.

Totodată, Soniei i se interzicea să spună adevărul despre Marea Revoluție Culturală Proletară (soldată cu număr uriaș de victime), mișcarea de independență, masacrul studenților din Piața Tiananmen, problemele privind Tibetul, unde PCC lucrează sistematic pentru distrugerea tradițiilor, sau cele privind comunitatea uigurilor, și ea brutal persecutată etc. Când ar fi venit vorba despre astfel de subiecte sensibile pentru regim, ea ar fi trebuit să recite practic niște texte date de Hanban din China, redactate astfel încât să ascundă reputația proastă a Partidului Comunist.

Realizând că în cadrul IC din Universitatea McMaster, Canada, unde a fost trimisă să predea limba chineză, nu este nici o diferență față de IC din China în ceea ce privește (ne)respectarea drepturilor omului și modul de lucru, și din moment ce pe contractul de angajare era trecut ca angajator universitatea McMaster, Sonia decide să aplice pentru azil în Canada și să-și spună povestea la Tribunalul pentru Drepturile Omului din Ontario acuzând încălcări ale drepturilor omului și practici de angajare discriminatorii.

Cazul devine public ajungând astfel în atenția presei internaționale. Au fost ridicate îngrjorări cum că practicile și deciziile de angajare din China nu reflectă practicile normale de angajare ale universității din Canada. În urma discuțiilor repetate de mai mult de un an de zile între McMaster și Hanban pentru a găsi o rezoluție, “cele două puncte de vedere pur și simplu nu s-au putut alinia”, după cum spune Andreea Farquar – asistent vicepreședinte la universitatea McMaster. Asta a dus la închiderea IC din cadrul McMaster în iulie 2013, McMaster fiind prima universitate din America de Nord care își închidea IC.

La deschiderea IC din CSDT în 2014, membrii consiliului director al CSDT au primit dovezi cum că în manualele din care învață copiii chineză se află propagandă comunistă, inclusiv cântece care elogiază PCC precum și pe fostul lider al acestuia, Mao Zedong.

Un alt lucru foarte important expus în film este că CSDT nu a verificat manualele înainte de instalarea IC în cadrul acestuia și nu au putut garanta că manualele de la IC nu au conținut politic aferent normelor de la Beijing, și că mințile studenților nu sunt îndoctrinate de comunism, de cultul comunismului sau de cultura de partid.

Pentru a decide soarta IC, CSDT a ținut mai multe ședințe publice iar printre cei audiați a fost Sonia Zhao care a povestit cum a fost instruită de Hanban să răspundă la subiecte “sensibile” și cum IC din Canada nu e cu nimic diferit cu cel din Beijing. “Anul petrecut la IC a fost întradevăr groaznic […] Dacă vreți întradevăr să începeți lecțiile de chineză sper că cel puțin veți garanta că nu există nicio discriminare și sper că veți putea garanta că nimeni nu va mai suferi precum am suferit eu.”, spunea Sonia la audieri în CSDT.

Michel Juneau-Katsuya – fost director al Serviciului de Informații de Securitate Canadian pentru Asia Pacific a prevenit membrii consiliului CSDT privind IC, spunând că “Acesta este unul dintre cele mai puternice jocuri strategice care au fost folosite de ani de zile. Ideea este că deschiderea acestor Institute Confucius în întreaga lume, asigură o influență în întreaga lume. Ei au o ușă de intrare.”, spunea Michel Juneau-Katsuya.

Dezbaterile CSDT cu privire la soarta IC au fost însoțite de proteste ale comunității de părinți revoltați care nu doreau că puștii lor să fie indocrinați de comunism în Canada, pe de o parte, iar pe cealalată parte ale protestatarilor pro IC care erau practic cetățeni chinezi aduși special de Confederația Organizațiilor Chinezo Canadiene din Toronto (COCCT) pentru a apăra “răspândirea culturii chineze”. “Așa ceva pur și simplu nu ar trebui să existe într-o țară democratică”, spunea un părinte.

După audierea tuturor părților și analizarea tuturor dovezilor, consiliul director al CSDT a decis să închidă IC definitiv, cu 20 de voturi pentru închidere și 2 împotrivă. “Dacă Partidul Comunist Chinez încearcă să se infiltreze la noi, atunci trebuie să rezistăm cu toată puterea.”, spunea Pamela Gough, membră în consiliul CSDT.

Filmul a primit numeroase premii și nominalizări, printre care Premiul pentru “Cel mai bun Documentar”, 2017  și  Premiul pentru “Conștientizare Socială”, 2017.

Reacții la nivel internațional

În 2013, Asociația Canadiană a Profesorilor Universitari (ACPU) a solicitat tuturor universităților și colegiilor canadiene să întrerupă legăturile cu IC.

În 2014, Asociația Americană a Profesorilor Universitari(AAPU), a cerut tuturor universităților și colegiilor americane să reconsidere relațiile cu IC.

În 2017, Asociația Națională a Savanților(ANS) cu sediul în New York, a publicat un raport cuprinzător, unde își exprimă îngrijorările și recomandă tuturor colegiilor și universităților americane să își închidă IC sau să le reformeze semnificativ pentru a nu compromite integritatea academică.

Multe universități din întreaga lume au terminat contractul cu Institutele Confucius:
Universitatea Sangyo, Osaka, Japonia în 2010
Universitatea McMaster, Canada în 2013
Universitatea Sherbrooke în 2013
Universitatea Lyon, Franța în 2013
Universitatea din Chicago în 2014
Universitatea de Stat din Pennsylvania în 2014
Universitatea Stuttgart, Germania în 2015
Universitatea din Hohenheim în 2015
Universitatea din Stockholm în 2015 – prima din Europa care a închis IC după 10 ani de funcționare.

Până acum, 35 de instituții de învățământ la nivel global si-au reziliat contractele cu Institutele Confucius pe care le găzduiau.

Președintele american Trump a semnat în august 2018 “Legea privind autorizarea apărării naționale pentru anul fiscal 2019”, care interzice oricărei universități din Statele Unite să utilizeze fondurile Pentagon pentru finanțarea Institutelor Confucius.

Legea prevede că universitățile nu pot folosi fondurile Pentagon dacă au în același timp programe de limba chineză ale Pentagon și programe de limba chineză ale guvernului chinez. 

În lege se specifică că în acest caz, dacă universitățile vor să poată folosi fondurile Pentagon pentru programe de limba chineză ale Pentagon, vor trebui să obțină acordul Pentagonului.

Pentru a obține acordul, subsecretarul apărării pentru personal al Pentagon trebuie să certifice faptul că angajații și instructorii Institutului Confucius: 
– nu vor oferi nici un fel de instrucție sau sprijin educațional pentru programul de limba chineză al Pentagon, 
– nu vor avea nicio autoritate în ceea ce privește programul de limba chineză al Pentagon și activitățile programului, 
– universitatea a făcut publice către Pentagon toate contractele dintre universitate și Institutele Confucius, sau dintre universitate și orice alt program al guvernului chinez.

În februarie 2019, Subcomitetul Permanent pentru Investigații al Senatului Statelor Unite a efectuat un raport de investigație privind Institutele Confucius, intitulat “Impactul Chinei asupra Sistemului de Educație al SUA”, în care se recomandă ca Departamentul de Justiție al SUA “să le ceară IC precum și angajaților săi care sunt selectați de guvernul chinez să se înregistreze ca agenți străini” în SUA pentru că lucrează în numele guvernului chinez, se arată în raport.

În iunie 2019, senatorul american Ted Cruz, a introdus un proiect de lege numit Actul pentru Oprirea Furtului și Spionajului din Învățământul Superior, pentru contracararea spionajului chinez și a operațiunilor de influență în universitățile americane.

În iulie 2019, Guvernul Australiei a început o investigație privind contractele și acordurile dintre universitățile australiene și IC finanțate de Beijing pentru a vedea dacă acestea încalcă legea privind transparența influenței străine creată în 2018.

Legea a fost creată pentru a înregistra toate persoanele și organizațiile care operează în Australia pentru un guvern străin, o organizație politică străină sau o organizație afiliată la o entitate guvernamentală străină. Alte școli sau organizații cum ar fi Centrul de Studii al Statelor Unite, finanțat de Departamentul de Stat al SUA, s-au înregistrat conform acestei legi, însă Institutele Confucius au refuzat până în acest moment, ceea ce este suspect, spune The Diplomat

De asemenea, publicația The Sydney Morning Herlad a obținut contracte dintre universitățile din Australia și Beijing în care se arată că universitatile din Australia trebuie să respecte legile chineze.

Institutele Confucius sunt descrise de PCC ca fiind “o parte importantă a propagandei de peste hotare a Chinei”. De aceea, mulți cărturari și experți privind China recomandă instituțiilor de învățământ să-și reconsidere relațiile cu IC pentru a nu vătăma integritatea academică.

The post Secretele Chinei: Ce ascunde rețeaua “Confucius” appeared first on Cherish Humanity.