În interviul realizat de BBC în decembrie 2014, Xu Lin, directoarea Hanban( Hanban este o filială a Ministerului Educației din China și supraveghează toate Institutele Confucius din toată lumea), ministru adjunct al învățământului și membră în Consiliul de Stat al Chinei, mai clarifică încă odată care este realitatea Institutelor Confucius chinezești.
Institutele Confucius(IC) sunt acuzate pe plan internațional de către instituții guvernamentale, experți și istorici privind China, medii academice precum și de mass-media, că sunt agenții de spionaj ale guvernului chinez și reprezintă o modalitate a acestuia de a-și extinde influența prin infiltrarea mediului academic din Vest cu jumătăți de adevăr, noțiuni distorsionate despre istoria Chinei, sau cu politicile, viziunile și istoria partidului comunist chinez care să fie prezentate într-o lumină cât mai favorabilă.
Deși nu este pentru prima dată când oficialii chinezi lasă să se vadă adevăratul scop al Institutelor Confucius, acesta este cel mai cuprinzător interviu dat de un oficial chinez, în care se clarifică punct cu punct adevărul despre Institutele Confucius, ceea ce întărește tot mai mult temerile și îngrijorările exprimate de experți.
Prima întrebare adresată lui Xu Lin a fost dacă profesorii angajați la IC, au aceleași libertăți precum profesorii din campusurile universitare din Vest. Xu Lin răspunde că “…eu cred că sunt liberi. Știu că sunt liberi pentru că la întoarcere [în China], fiecare profesor trebuie să facă un raport către Hanban, […] pentru că vrem să știm ce ar trebui să revizuim pentru data viitoare când trimitem profesorii”.
Reporterul BBC aprofundează apoi discuția și o întreabă pe Xu Lin de ce profesorilor din cadrul IC nu le este permis să fie membrii ai practicii de meditație Falun Gong care este interzisă în China. Xu Lin răspunde că “profesorii noștri care merg în străinătate trebuie să fie cetățeni chinezi, […] iar dacă ești cetățean chinez trebuie să respecți legea chineză, nu ?”
“Dar asta nu înseamnă că guvernul chinez decide cine poate lucra sau nu în campusurile universităților din UK, în funcție de credințele lor spirituale sau religioase ? “, întreabă reporterul.
“Conform Chinei la ora actuală, legea chineză nu permite profesorilor libertatea de a spune sau preda că Falun Gong este bun în cadrul campusului, nu. În campusurile noastre nu se poate, asta este legea noastră”, răspunde Xu Lin.
În realitate, nu există nici o lege chineză care să interzică Falun Gong în China, nicidecum să interzică profesorilor chinezi care predau chineză în străinătate în universitățile din Vest să nu poată vorbi de Falun Gong.
Constituția Chinei prevede conform articolului 36, că cetățenii chinezi au libertatea credinței și religiei.
” Cetățenii Republicii Populare Chineze se bucură de libertatea credinței religioase. […] Nici un organ de stat, organizație publică sau individ […] nu pot discrimina cetățenii care cred sau nu cred în vreo religie.” , scrie în articolul 36 din constituția chineză.
Articolul 35 din constituția chineză prevede de asemenea : ” Cetățenii Republicii Populare Chineze se bucură de libertatea de exprimare, libertatea presei, a întrunirilor, asocierilor, paradelor și demonstrațiilor.”
Chiar dacă constituția Chinei prevede dreptul la credință religioasă și întruniri, în 1999, Partidul Comunist Chinez(PCC) a luat decizia să persecute Falun Gong oricum, în principal din frică de a pierde puterea și controlul absolut, și în al doilea rând pentru că principiile ateiste ale PCC nu se potriveau cu principiile tradiționale chineze pe care le promova Falun Gong și de pe urma cărora toată societatea beneficia.
Pentru a avea un cadru legal pentru a conduce persecuția, Jiang Zemin, președintele Chinei de atunci a forțat Congresul Poporului să treacă o “lege împotriva cultelor malefice”. Dar în această așa zis lege nu se află menționat Falun Gong.
În aprilie 2000, Ministerul Securității Publice al Chinei a publicat documentul [2000] Nr. 39, intitulat ” Notă privind diverse probleme în identificarea și interzicerea cultelor” și reprodus de Centrul pentru Libertatea Religioasă, Institutul Hudson în documentul I din raportul “Raport de analiză a șapte documente guvernamentale chineze secrete privind libertatea religioasă”, care trasează liniile directoare pentru identificarea și interzicerea cultelor, în care sunt enumerate 14 culte, Falun Gong nu se află în această listă. În limba chineză, cuvântul cult are o conotație de deviere malefică care conduce la consecințe personale sau sociale dăunătoare.
Atunci dacă nu există vreo lege reală care să interzică Falun Gong, constituția Chinei prevede dreptul la libertatea credinței, Falun Gong nu este menționat nicăieri în vreun document oficial al PCC ca fiind “un cult malefic”, nu este clar la care lege chineză se referă Xu Lin când spune că profesorii chinezi nu au drept să vorbească despre Falun Gong.
Cel mai probabil Xu Lin are dreptate când spune că “asta este legea noastră”, pentru că organizația pe care Xu Lin o conduce numită Hanban are în componența sa reprezentanți ai ministerelor chineze, ai Consiliului de Stat al Chinei, reprezentanți ai mass-media chineză, reprezentanți ai Departamentului de Relații Publice, iar președinta consiliului Hanban este membră în Biroul Politic al PCC. Deci ” legea noastră” ar însemna “legea PCC”, și nu poate fi vorba de vreo lege ci mai mult de o regulă, iar această expresie nu face decât să întărească un fapt deja știut: pentru Partidul Comunist Chinez, constituția Chinei nu este mai mult decât o foaie de hârtie.
O asemenea regulă este de fapt pusă în contractul de angajare al profesorilor chinezi în cadrul IC, pe care ei trebuie să-l semneze pentru a putea fi angajați. Contractul stipulează negru pe alb că profesorii “nu pot fi membri Falun Gong și nu se pot asocia cu Falun Gong”. Filmul “In numele lui Confucius” spune povestea lui Sonia Zhao, o profesoară chienză care s-a angajat la IC în China pentru a preda la universitatea McMaster din Canada. Sonia a descoperit repede că libertățile și drepturile din Canada nu se aplică profesorilor angajați în cadrul IC, și ea ar fi trebuit încă să respecte regulile și politicile ale IC din China în timp ce ea se afla în Canada.
Xu Lin este întrebată ce părere are că Asociația Americană a Profesorilor Universitari precum și Asociația Canadiană a Profesorilor Universitari au cerut universităților din țările lor să termine contractele cu IC tocmai din cauză că IC are legături puternice cu PCC și lucrează împotriva libertății academice. Multe universități prestigioase din Vest au terminat contractele cu IC, precum Universitatea din Chicago, Universitatea de Stat din Pennsylvania și Consiliul Districtual Școlar din Toronto, etc. Răspunsul lui Xu Lin este simplu: ” ei au venit la noi de mai multe ori cerând insistent să înființeze Institute Confucius. Deci ei au ales, nu a fost Hanban care să-i forțeze”.
Un exemplu care arată că integritatea academică din Vest este compromisă de cerințele politice ale PCC, este un incident în care Xu Lin a fost implicată în iulie 2014 la conferința Asociației Europene pentru Studii Chineze (EACS) de la Universitatea Minho din Braga, Portugalia și care s-a dovedit a fi un scandal internațional. Xu Lin a fost vorbitor principal la conferință, iar în programul conferinței erau menționate ca sponsori niște instituții taiwaneze. Xu Lin a cerut ca paginile pe care sunt menționate instituțiile taiwaneze să fie scoase, motivând că “acestea sunt regulile chineze”. Promovarea instituțiilor din Taiwanul independent ar intra în conflict cu afirmațiile Chinei că Taiwan aparține Chinei. Cele patru pagini din program care se refereau la institutiile taiwaneze au fost in final scoase.
Roger Greatrex, director al EACS, a scris o adresă de protest pentru decizia luată de Xu Lin și organizatorii conferinței precizând că programul conferinței nici măcar nu a fost finanțat de un Institut Confucius și a declarat:
“O asemenea interferență în organizarea internă a conferinței internaționale a unei organizații academice non-profit, independentă și democratică, este total inacceptabilă. Nu poate și nu va fi niciodată tolerată …. Acordarea de sprijin pentru o conferință nu dă nici unui sponsor dreptul de a dicta parametrii subiectelor academice … pe baza cerințelor politice.”
Reporterul o întreabă de ce a procedat așa. Xu Lin răspunde că reporterul nu ar trebui să pună astfel de întrebări, pentru că problema Taiwan este problema Chinei și nu a străinilor. Ba mai mult Xu Lin i-a spus reporterului că aceste întrebări nu fac parte din acordul scris înainte de interviu și dacă ar fi știut de ele, nu ar fi acceptat interviul, cerându-i reporterului să taie această parte din film.
Lui Xu Lin îi este adresată o ultimă întrebare, și anume, cum ar răspunde un profesor al IC dacă un student l-ar întreba despre situația cu Taiwan. Xu Lin spune că răspunsul profesorilor la această întrebare trebuie să fie fără ezitare că Taiwan aparține Chinei.
În noiembrie 2011, Li Changchun, fost membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic al PCC, cel mai înalt organism al PCC, a declarat într-un discurs la sediul central al Institutelor Confucius la Beijing:
“Institutul Confucius este un brand atractiv pentru extinderea culturii noastre în străinătate. A contribuit semnificativ la îmbunătățirea soft power-ului nostru. Brandul ‘Confucius’ are o atractivitate naturală. Folosind scuza de a preda limba chineză, totul pare logic și rezonabil”
Sursa: Confucius institute: The hard side of China’s soft power
Video: BBC News 22 December 2014 How open is China’s global Confucius Institute programme
