Războiul comuniștilor impotriva familiei, partea I

Oamenii sunt ființe sociale care se dezvoltă și prosperă într-un mediu care le oferă iubire, afecțiune și apartenență. A fost demonstrat că oamenii care sunt lipsiți de afecțiune sunt mai puțin fericiți, mai singuri, mai susceptibili la depresie, stres, și în general la o stare de sănătate mai proastă. De asemenea, aceștia pot dezvolta tulburări în exprimarea și interpretarea emoțiilor și pot deveni mai puțin capabili în a forma relații stabile de lungă durată pe parcursul vieților lor.

După cum spune Declarația Universală a Drepturilor Omului, „familia este unitatea de grup fundamentală și firească a societății”, iar familia tradițională, pe lângă rolul său de a procrea, mai are și rolul de a oferi suport emoțional și iubire necondiționată și de a transmite principii sănătoase și moralitate copiilor, lucruri care conduc la menținerea stabilității societății.

 Legăturile dintre soț și soție, părinți și copii, sunt cruciale pentru sănătatea familiei, iar păstrarea și îmbunătățirea acestor legături nu sunt lucruri ușoare. Statisticile arată că familia este una din cele mai încercate elemente în Uniunea Europeană, având o rată a căsătoriilor în declin și o rată a divorțurilor în creștere. Așadar, conform Biroului de Statistică al Uniunii Europene – Eurostat, rata căsătoriilor în Uniunea Europeană a scăzut de la 7,8 per 1000 de persoane în 1965 la 4,4 în 2016, iar rata divorțurilor a crescut de la 0,8 per 1000 de persoane în 1965 la 1,9 în 2016.

Unul din lucrurile care conduc la distrugerea instituției familiei și diminuarea sacralității căsătoriilor tradiționale, este promovarea unei culturi lipsită de valori și de tradiție, ceea ce conduce la scufundarea societății în abis.

Începând cu 1960, au luat ființă mai multe mișcări anti-tradiționale precum feminismul, revoluția sexuală, drepturile homosexualilor, așa-zisa masculinitate toxică, care au devenit proeminente în Vest dar care provin din cultul comunismului elaborat de Marx și Engels în a doua jumătate a secolului XIX. Aceste idei sunt promovate sub slogane precum “libertate”, “dreptate”, “drepturi”, “eliberare” și sunt susținute prin legi și politici economice cu ajutorul progresiștilor și a celor de stânga. Toate aceste lucruri au efectul de a încuraja oamenii să abandoneze și să redefinească conceptul familiei și al căsătoriei tradiționale. Prin distrugerea familiei, comuniștii au furat un element important din existența umană: fericirea.

Concubinajul. Startul comuniștilor la promiscuitate.

Jurământul “Până când moartea ne va despărți” în timpul ceremoniei unei căsătorii tradiționale este un jurământ către Dumnezeu. Acesta reprezintă de asemenea ideea că ambele părți, soțul și soția sunt pregătiți pentru a înfrunta și a depăși toate greutățile împreună. Căsătoria tradițională nu are la bază doar emoții și sentimente, ci de asemenea, un puternic simț al responsabilității care cere ca soțul și soția să trateze emoțiile și dorințele cu o nouă atitudine și să fie atenți și toleranți unul cu celălalt.

Concubinajul spune practic că un cuplu va consuma toate sentimentele, dorințele și emoțiile dintr-o căsătorie adevărată dar nu va avea parte de același simț al responsabilității care ar trebui să însoțească relația de cuplu în căsătorie. Emoțiile umane sunt instabile. Concubinajul permite unui cuplu să fie împreună atât cât se plac și să se despartă atunci când nu se mai plac, fără nici un fel de consecințe. Socialistul Karl Marx, care a scris “Manifestul Comunist”, a fost cel care a promovat “relațiile sexuale necondiționate”, lucru care desigur a fost un factor important în distrugerea căsătoriei tradiționale și în final la eliminarea instituției familiei.

În „Manifestul Comunist”, Karl Marx și Friedrich Engels spuneau: „comunismul abolește adevărurile eterne, abolește toată religia și toată moralitatea, în loc să le formeze pe o nouă bază; prin urmare, acționează în contradicție cu toată experiența istorică trecută.“

Pentru a crea „omul nou”, Marx și Engels au militat pentru desființarea proprietății private și a tot ce se bazează pe câștig individual. În felul acesta au considerat ei, vor fi eliminate clasele sociale, împreună cu orice sistem în care o clasă socială domină o altă clasă socială la nivel economic, spre exemplu, în viziunea lor, burghezia deținea proprietăți și mijloace de producție prin care „exploata” clasa „proletariatului”.

În acest proces, mijloacele de producție împreună cu toate resursele, publice sau private, ar fi trebuit puse la dispoziția a ceea ce ei au numit „colectivitate”. În conceptul de colectivism, binele individului trebuie sacrificat pentru binele grupului mai mare, al colectivului, iar liderul colectivului este Statul. În colectivism, Statul este cel care furnizează drepturile împreună cu toate elementele necesare supraviețuirii pentru individ din moment ce toate proprietățile sunt ale Statului. Așadar, fiecare individ devine în final dependent de Stat, nefiind mai mult decât un simplu element într-un imens sistem colectivistic, golit de demnitate personală, drepturi individuale sau proprietate privată.   

„Iar desființarea acestei stări de lucruri este denumită de către burghezi, desființarea individualității și a libertății! Și pe bună dreptate. Desființarea individualității burgheze, a independenței burghezilor și a libertății lor este ceea ce se urmărește fără îndoială.”, spunea Marx și Engels în Manifestul Comunist.

De asemenea, Marx si Engels au considerat instituția familiei ca fiind prima formă de proprietate privată, unde o clasă socială exploatează o altă clasă socială. Mai exact, soțul își exploatează soția și copiii, iar pentru eliminarea acestei „probleme”, femeile și copiii trebuie puși sub controlul și la dispoziția colectivității, salvându-i din mâna „clasei conducătoare”. Comuniștii au militat pentru „un sistem al femeilor in comun” și promovarea așa-numitelor „uniuni libere”, unde oamenii ar fi trebuit să se împerecheze după dorință.

„Dar voi comuniștilor veți introduce colectivizarea femeilor, urlă întregul cor al burgheziei. Burghezul vede în soția sa doar un instrument pentru producție. A auzit că instrumentele de producție vor fi exploatate în comun, și, în mod natural ajunge la concluzia că această colectivizare va ajunge și la femei. El nu are nici cea mai mică suspiciune că adevăratul scop este de a elimina statutul femeii de a fi un simplu instrument de producție.”, Karl Marx și Frederick Engels, Manifestul Comunist.

Comuniștii au eliminat și denunțat legile și tradițiile în mod masiv, exact cum a dictat Marx, și au pus în aplicare Codul Familiei din 1918 în Rusia – „cea mai progresistă legislație familială pe care a văzut-o lumea vreodată“, scrie Wendy Goldman, profesor de istorie la Universitatea Carnegie Mellon și expert în istoria Rusiei, în cartea sa “Femeile, statul și revoluția”. Nunțile religioase nu mai erau considerate valide. În schimb, au fost înființate birouri de înregistrare, unde oamenii puteau veni pur și simplu să se înregistreze ca fiind căsătoriți. La fel de ușor, la cererea oricărui partener, ei puteau cere divorț.

“Procesul de divorț este atât de simplu încât nu există nici pierdere de bani și nici de timp. Conform legii actuale, actul de dizolvare a unei căsătorii poate fi încheiat în 15 minute “, scria P. Zagarin, scriitor rus, despre familie în 1927.

Marx si Engels au militat pentru „eliberarea omenirii”, motivând că oamenii sunt asupriți de propriile lor principii tradiționale, spunând că femeile sunt asuprite de familia patriarhală, oamenii sunt asupriți de moralitatea sexuală, copiii sunt asupriți de părinți, muncitorii sunt asupriți de angajatori, etc., iar oamenii trebuie să se „elibereze” de această „opresiune”. Pentru a se elibera, oamenii ar fi trebuit să abandoneze moralitatea și responsabiltatea și să acționeze doar bazându-se pe pragmatism, interesul imediat și dorințele lor.

Comuniștii au condus voit omenirea spre distrugere prin coruperea modului de gândire și s-au folosit pentru asta de cuvinte frumoase precum „libertate”, „iubire”, „eliberare” pentru a acoperi politicile socialiste. “Pentru a elimina familia de praful acumulat de-a lungul veacurilor, a trebuit să-i dăm o scuturătură bună și am făcut-o”, spunea Madame Smidovich, o comunistă binecunoscută.

„În orice caz, poziția bărbaților va fi foarte mult afectată. Dar poziția femeilor, a tuturor femeilor, suferă de asemenea schimbări semnificative. Prin transferarea mijloacelor de producție în proprietate comună, familia încetează să mai fie unitatea economică a societății. Gospodărirea internă este transformată într-o industrie socială. Grija și educația copiilor devine o afacere publică; societatea se îngrijește de toți copiii în mod egal, indiferent dacă sunt legitimi sau nu. Asta înlătură toată anxietatea privind „consecințele”, care în ziua de azi este cel mai esențial factor social, moral precum și economic, factor care împiedică o fată să se ofere complet bărbatului pe care îl iubește. Nu este asta suficient pentru a aduce gradual relațiile sexuale necondiționate și odată cu asta, o opinie publică mai tolerantă în ceea ce priveste onoarea unei domnișoare și rușinea unei femei? Și, în final, nu am văzut că în lumea modernă, monogamia și prostituția sunt într-adevăr contradicții, dar contradicții inseparabile, poli ai aceluiași status al societății? Poate prostituția să dispară fără a trage monogamia odată cu ea în abis?”, Frederick Engels, Originea familiei, a proprietății private și a statului.

Comuniștii au spus că au făcut ca prostituția să dispară, dar asta tocmai pentru că au transformat întreaga societate într-un spațiu deschis pentru prostituție, prin politicile socialiste pe care le-au implementat. În cartea “Reminiscențe cu Lenin”, Clara Zetkin își amintește de una din conversațiile avute cu Lenin care spunea: “Trebuie să fii conștientă de faimoasa teorie că în societatea comunistă, satisfacerea dorințelor sexuale, a iubirii, va fi la fel de simplă și neimportantă precum a bea un pahar de apă. Această teorie cu paharul de apă, i-a înnebunit pe tinerii noștri, i-a innebunit destul de mult. S-a dovedit fatală pentru mulți băieți și fete.”

“Tinerii noștri”, scria Madame Smidovich în Pravda, “au anumite principii în privința iubirii. Toate aceste principii sunt guvernate de credința că apropierea de extrem, cum ar fi, primitivitatea animalică, te face cu atât mai comunist… Fiecare student, băiat sau fată, consideră ca fiind evident că în chestiuni de iubire, aceștia ar trebui să impună cât mai puține restricții asupra lor înșiși.”

În urma acestor politici, în Rusia sovietică a izbucnit o epidemie de divorțuri, avorturi, copii fără adăpost, mame singure, soți iresponsabili, și tineri care luau relațiile sexuale ca pe un joc și își schimbau partenerii de la o săptămână la alta. Era ceva obișnuit ca un tânăr bărbat de douăzeci de ani să fi schimbat deja trei sau patru soții, sau pentru o tânără femeie de aceeiași vârstă să fi avut trei sau patru avorturi. Mulți copii rezultați din urma acestor relații sexuale deveneau delincvenți, criminali, dependenți de droguri, etc. Sătenii spuneau: “Avorturile ne acoperă satele de rușine. Înainte, nici măcar nu auzeam de ele.”

În contrast, în timpurile mai îndepărtate, erau stabilite reguli de etichetă, iar etica și moralitatea înaltă restricționau sentimentele dintre un bărbat și o femeie. Așa-numita “iubire” era bazată pe căsătorie. În acest fel, iubirea era stabilă și rațională, și era de asemenea recunoscută și lăudată de întreaga societate. Toată “iubirea” și “afecțiunea” în afara căsătoriei erau interzise și considerate nepotrivite.

În România, concubinajul nu este în prezent reglementat legal, iar ansamblul de drepturi și obligații pe care cei doi concubini și le impun unul altuia nu au legătură cu legea, ci cu libera înțelegere a acestora. Căsătoria, în schimb, presupune atât uniunea afectivă care îi unește pe concubini, cât și o uniune de interese, ale cărei limite și reguli sunt trasate în mare parte de Codul civil. Datorită caracterului relativ instabil al concubinajului unde planează mai mereu incertitudinea, copiii sunt afectați de acest lucru, lăsând un impact de durată asupra lor.

Potrivit Eurostat, rata nașterilor în afara căsătoriei a crescut de la 27,3% in 2000 la 42,6% in 2016, asta înseamnă o rată mai mare a copiilor aflați în relații de concubinaj sau părinți singuri. Studiile arată că acești copii aflați în relații de concubinaj, au mai multe probleme de comportament, precum si probleme cognitive, față de copiii care se află în familii de cupluri căsătorite. Pentru adolescenți, tranzițiile familiare sunt associate cu o rată mai mare de delicvență, uz de droguri, depresie, începerea vieții sexuale de la o vârstă mai fragedă, maternitate adolescentină, note mai mici și o rată mai mică de absolvire a studiilor.

În ceea ce privește femeile, acestea sunt afectate atât psihologic, în sensul că, datorită prezenței crescute a estrogenului, acestea se pot atașa mai ușor de persoane care poate nu sunt potrivite, și fizic în sensul că studiile au confirmat că ele pot acumula în corpurile lor celule de gen masculin în urma actului sexual.

Universitatea din Rhode Island a realizat un studiu pentru a examina aspectele biologice, psihologice și filozofice ale iubirii. Studiul arată cum neurotransmițătorii și activitatea cerebrală afectează comportamentul unei persoane în procesul iubirii. Un neurotransmițător și un hormon important care este produs în hipotalamus este oxitocina. Oxitocina mai este denumită și “hormonul iubirii” sau “hormonul îmbrățișărilor”, tocmai pentru că nivelul ei crește în urma îmbrățișărilor, a actului sexual, nașterii sau alăptării. Efectul oxitocinei este mai puternic la femei decât la bărbați pentru că femeile au un nivel mai crescut de estrogen. Oxitocina ajută de asemenea la întărirea relațiilor dintre persoane și la eliminarea depresiei. Eliberarea a astfel de hormoni în corp poate da impresia greșită de iubire. “Acesta este unul din motive pentru care cineva poate deveni atașat de o altă persoană cu care de fapt nu se potrivește. Chiar dacă știe conștient că cealaltă persoană nu este potrivită, cascada de neurotransmițători poate face creierul să creadă că perechea este compatibilă.”, se arată în studiu. Tocmai pentru că nivelul de oxitocină este mai crescut la femei, acestea sunt din punct de vedere statistic mai ușor induse în eroare în alegerea partenerului și să asocieze eliberarea de oxitocină cu iubirea.

Cercetătorii de la clinica americană Fred Hutchinson Cancer Research au realizat un studiu prin care au descoperit că o minoritate de femei au în sângele lor celule de gen masculin. Prezența celulelor de gen masculin este prezent în corpurile femeilor care au avut o sarcină cu un copil de gen masculin, iar acest proces este denumit în termeni științifici ca „microchimerism”. Însă cercetătorii nu au avut o explicație pentru prezența microchimerismului în corpurile femeilor care nu au avut o sarcină cu un copil de sex masculin. Cercetătorii au examinat 120 de femei care nu au avut fii, și au aflat că aproape 21% dintre ele aveau în sângele lor secvenţe ale cromozomului Y, cromozom care este specific de altfel bărbaţilor. Cercetătorii au concluzionat că posibilele surse prin care o femeie poate primi gene masculine sunt extrem de variante, de la sarcinile normale, până la avorturile spontane sau chiar actul sexual.

Prin promovarea „femeilor în comun”, a „uniunilor libere”, ușurarea divorțurilor, eliberarea de „consecințe” – copii nedoriți, o opinie publică mai tolerantă privind aceste lucruri, urmărirea dorințelor și a câștigului imediat, caracterul matern și familia au fost subminate puternic, după care au urmat legalizarea avorturilor, o cultură a pornografiei în creștere, legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex, educație sexuală pentru copii cu vârste din ce în ce mai fragede, etc.

Sociologul german Gabriele Kuby spune că „viciul ca formă de control social este practic invincibil”. Cu alte cuvinte, comuniștii s-au folosit de viciile oamenilor pentru a-i degenera, reușind astfel să-i controleze și să-și păstreze și crește puterea. Ori, degenerarea nu poate aduce prosperitatea și lucrurile bune pe care oamenii atât de mult și le doresc.

Va urma.