Mike Pompeo, secretarul de stat american, a reiterat recent: Institutele Confucius ar trebui desființate până la sfârșitul anului, din cauză că impun propaganda chineză, hărțuiesc politic studenții şi facilitează spionajul în sălile de clasă din SUA. Pompeo a desemnat luna trecută aceste institute drept centre cu misiune străină ale Partidului Comunist Chinez (PCC) în țările în care acestea funcționează, după ce, în iulie a.c a cerut o acțiune globală pentru contracararea acțiunilor Chinei.
Fără îndoială, aceste centre nu au de-a face cu predarea înțelepciunii tradiționale chineze, ci mai degrabă cu sabotarea ei și, mai rău, cu îndoctrinarea oricui frecventează aceste cursuri. Manualele sunt supervizate de PCC, predau o chineză simplificată și sunt infiltrate de propaganda leninist-maoistă a culturii de partid. Mai mult, institutul însuși infiltrează statul care îl găzduiește. E un fel de război rece pe care PCC îl poartă cu statele lumii care bat palma cu China.
Deşi în ţara noastră Institutele Confucius au funcţionat oarecum în zona cvasi-anonimatului, în multe ţări ele au început să fie închise, în urma scandalurilor privind spionajul, sau ceea ce Partidul numește, pe față, „puterea noastră soft”. Este de fapt puterea controlului partidului-stat chinez și nu este deloc soft. Ce ascunde China folosindu-se de (re)numele înțeleptului antic?
Folosirea numelui marelui înțelept Confucius – o impostură crasă din partea PCC
Numele marelui învățător Confucius, ca și acela al maestrului spiritual Lao Tze, este legat de fondarea națiunii chineze și de una dintre cele mai frumoase culturi străvechi, care datează de peste 5000 de ani. Cu peste 2500 de ani în urmă, Confucius deschidea o școală, transmițând societății învățătura sa bazată pe cele cinci virtuți esențiale: bunăvoință, dreptate, corectitudine, înțelepciune și credință. Cultura tradițională chineză a căutat armonia dintre om și univers și a pus accentul pe moralitatea individului și stăpânire de sine.
Profunda înțelepciune a confucianismului poate fi observată în proverbe precum: „Aspiră către Cale, aliniază-te cu virtutea, rămâi fidel bunătăţii şi scufundă-te în artă”; „Dacă cineva aude Calea dimineaţa, el poate muri împăcat seara” – Cartea schimbărilor (I Ching) și „Dacă străinii nu vă respectă, câştigaţi-i de partea voastră prin rafinarea culturii şi cultivarea virtuţilor (voastre)”.
Mao a pornit o campanie de denunțare a lui Confucius, în timpul sângeroasei revoluții culturale
Odată cu tăvălugul comunist, în 1949, totul a fost distrus – nu doar temple, scrieri, opere artistice de o frumusețe și valoare inestimabile, ci și spiritul culturii tradiționale care înălța sufletul oamenilor.
Revoluţia Culturală (1966-1976) a dus țara la limita inferioară a degenerării morale. În urma campaniei de “distrugere a celor patru lucruri vechi” – gândirea veche, cultura veche, tradiţiile vechi şi obiceiurile vechi – moralitatea tradiţională chineză a fost nimicită.
PCC știa că atâta timp cât tradițiile de familie, moralitatea socială, principiile și credințele înalte sunt menținute de către oameni, ei n-ar accepta niciodată îndoctrinarea marxist-leninistă. Așa că pentru câştigarea puterii, Partidul Comunist a trebuit în primul rând să-şi planteze gândurile imorale în solul chinez.
Crimele și batjocura au atins un punct culminant în timpul Revoluției Culturale. Sub comanda lui Mao Zedong, Gărzile Roșii au intrat într-o frenezie de ardere a cărților și de zdrobire a templelor și statuilor lui Confucius. Majoritatea învățaților și-au găsit sfârșitul – au fost atacați, defăimați și torturați până la moarte în piața publică. Confucianismul a fost denunțat drept o antiteză a comunismului, deși marele învățător chinez trăise cu 2500 de ani înainte.
Oamenii nu numai că şi-au pierdut sprijinul moral, ci au fost şi îndoctrinaţi forţat cu teoriile malefice ale PCC. Consecinţe dezastruoase se văd astăzi când oamenii adoptă tot felul de ideologii și teorii corecte politic, dar sunt incapabili să discearnă binele de rău și să urmeze binele.
“PCC vede în Confucius un brand și îl escrochează în scopuri proprii”
Dacă în timpul “Revoluţiei Culturale” a lui Mao, Confucius a fost inclus în lista ereticilor alături de alţi înţelepţi mari ai Chinei, el nu a fost niciodată „reabilitat” cu adevărat de liderii chinezi de astăzi.
Iar dacă Institutele Confucius poartă numele marelui înțelept, nu este pentru că partidul-stat ar fi căzut la pace cu cultura tradițională nimicită de comunism, ci dintr-un calcul: dacă s-ar numi Institutul Mao, toată lumea ar înțelege că e un instrument de propagandă și de influență.
Confucius rămâne același “duşman al clasei proletare” iar numele său este folosit de fațadă, pentru a crea legitimitate partidului-stat în fața lumii.
Qi Yanchen, un savant confucianist, a declarat pentru ziarul The Epoch Times că PCC îl folosește pe Confucius drept paravan pentru o instituție de spionaj prin care China practic infiltrează statele lumii.
“Ideologia comunistă este un eșec complet”, a relatat Qi. “Dacă PCC ar etala acum un marxism în stil chinezesc, nimeni nu l-ar asculta. Așa că trebuie să folosească Confucianismul ca pe un scut.”
“Institutul Confucius este instrumentul folosit de PCC pentru a se infiltra și a înșela comunitatea internațională. Aceste institute pot fi folosite chiar ca agenții de spionaj.”
– Qi Yanchen
Cultura de partid – despotism, dictatură și incitare la ură
Indiferent câte expoziţii de artă şi scrieri caligrafice a organizat PCC, indiferent câte festivaluri de cultură cu dansuri de dragoni şi lei au fost puse în scenă, indiferent câte festivaluri gastronomice a găzduit şi indiferent câtă arhitectură clasică a fost construită, Partidul nu restaurează decât înfăţişarea superficială, nu şi esenţa culturii. PCC îşi promovează propriile manifestări culturale atât în interiorul cât şi în afara Chinei, singurul scop fiind în esenţă menţinerea puterii sale politice.
La fel ca armata, închisorile şi forţele de poliţie, cultura de Partid este o maşină a violenţei, care exprimǎ un alt tip de brutalitate – „brutalitatea culturală”. Această brutalitate culturală, distrugând 5.000 de ani de cultură tradiţională, a redus la minim voinţa oamenilor şi păgubește pe oricine intră în contact cu ea.
Pandemia – o altă „specialitate” a culturii de partid
Vinovăția Chinei într-un număr crescând de fărădelegi zguduie deja lumea. Dacă până la pandemia cu care China ne-a „invadat” pe toți, consideram teroarea Partidului Comunist Chinez îndreptată doar împotriva propriilor cetățeni, acum, doar ignoranța ne-ar împiedica să vedem cum China e implicată într-un război total.
Mike Pompeo a afirmat că „Partidul Comunist Chinez a fost conştient de transmiterea de la om la om cu mult înainte de a informa lumea despre acest lucru”, OMS a știut acest lucru, iar Tedros Adhanom, șeful OMS, a fost „cumpărat” de guvernul chinez.
Inițiative și Petiții pe care le putem semna pentru a opri controlul PCC
Tot mai multe țări realizează că orice parteneriat cu China degenerează într-un eșec pe toate planurile – economic, financiar, dar mai ales pe planul propriei libertăți și suveranități. De aceea tot mai multe țări închid aceste Institute Confucius de pe teritoriile lor.
Inițiativa Pompeo cere fiecărui stat să recunoască amenințarea reprezentată de China și să lucreze pentru a respinge eforturile Partidului Comunist Chinez (PCC) de expansiune și spionaj.
„Credem că întreaga lume trebuie să lucreze împreună pentru a asigura că fiecare țară, inclusiv China, se comportă în sistemul internațional într-o manieră corespunzătoare și consistentă cu ordinea internațională“, a afirmat Mike Pompeo. “Sperăm că putem construi o coaliție care să arate Partidului Comunist Chinez că nu este în cel mai bun interes al său să se angreneze în astfel de comportamente”.
Și România, ca membru al NATO și țară cu valori europene a fost chemată să dea un răspuns acestei inițiative, iar președintele Iohannis așteaptă o decizie din partea MAE cu privire la poziționarea României față de propunerea secretarului de stat al SUA de constituire a unei coaliții internaționale pentru contracararea amenințării reprezentate de regimul comunist de la Beijing.
În România există mai multe Institute Confucius și Casa Româno-Chineză. Credem că acum e șansa istorică a României de a acționa cu demnitate și de a pune capăt acestor centre de influență și așa-zisei „prietenii” existente doar în mintea unui fost dictator, de tip maoist, al României.
Credem că putem alege calea onestității și benevolenței față de viață și ființa umană semnând Petiția pentru investigarea și închiderea Institutelor Confucius din România, precum și Petiția pentru eliminarea Partidului Comunist Chinez, organizație criminală ce reprezintă un pericol pentru întreaga umanitate.
Mai multe informații:
Institutele Confucius sunt „noduri de influență ale Partidului Comunist Chinez” – Rachelle Peterson, director de politici la Asociația Națională a Savanților din SUA
