Pe cine apără Organizația Mondială a Sănătății(OMS)?

Sediul Organizației Mondiale a Sănătății în Geneva, Elveția.(Wikipedia)

Poreclită ca „Organizația Sănătății din Wuhan” de către internauții chinezi, prestația Organizației Mondială a Sănătății(OMS), în frunte cu directorul general al organizației, dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, a ridicat întrebări serioase în ceea ce privește politizarea instituției datorită eforturilor necontenite ale acesteia de a fi pe placul conducerii comuniste chineze, în timp ce Beijing continuă să mușamalizeze focarul de coronavirus.

OMS are deja un istoric întunecat datorită eșecurilor sale în a gestiona epidemiile mortale de-a lungul anilor. De exemplu, în 2015, sub conducerea Margaret Chan, care era susținută de Beijing la acel timp, OMS a recunoscut că este „prost pregătită” să gestioneze focarul de Ebola.

Potrivit unui articol din publicația Time, OMS a enumerat opt lecții pe care le-a învățat în urma crizei, inclusiv „comunicarea mai clară a ceea ce este necesar”, iar ulterior, a propus nouă pași pentru a remedia situația și a acționa mai eficient în cazul unor focare viitoare, cum ar fi crearea unui “grup de lucru pentru administrarea situațiilor de urgență la nivel global”.

Narațiunile Beijingului

De această dată însă, eșecul OMS nu este doar despre incompetența sa, ci are de a face de asemenea și cu eforturile sale evidente de a trâmbița narațiunile Beijingului în actuala criză.

La începutul lunii ianuarie, OMS a fost criticată la nivel global pentru susținerea Beijingului de a minimaliza efectele virusului. Experții din domeniul sănătății din întreaga lume au fost consternați să vadă aceste lucruri, având în vedere  controlul draconic al Beijingului asupra informațiilor și faptul că a amenințat avertizorii virusului cu închisoarea. În schimb, OMS laudă Beijingul pentru că “ne acordă o siguranță sporită” și declară  virusul ca fiind o urgență de sănătate publică globală numai după  câteva zile după ce Wuhan, epicentrul focarului de coronavirus, a fost închis pe 23 ianuarie.

Până la acel moment, acest virus mortal ajunsese deja în Europa și America de Nord.

Temându-se să nu ofenseze Beijingul, OMS s-a învârtit în jurul cozii câteva zile la rând înainte de a numi în cele din urmă virusul din Wuhan ca fiind „COVID-19”. Răspunsul lent al OMS de a avertiza restul lumii despre această boală fatală a dus la proteste publice împotriva lui Ghebreyesus. În câteva zile, peste 456.000 de persoane au solicitat demisia sa pe platforma de petiții online, Change.org.

Conform site-ului OMS, China se află pe locul 16 în topul primilor 20 de contribuabili, rămânând mult în urma Statelor Unite, care este donatorul principal chiar și după propunerea administrației Trump de a reduce fondurile organizației cu 65 de milioane de dolari. Influența Beijingului la OMS este însă vizibilă și dictează multe domenii critice.

Unul dintre cele mai deranjante lucruri în privința OMS este afișarea de informații înșelătoare cu privire la virusul din Wuhan. De exemplu, pe site-ul său web în limba engleză se declara inițial: „Următoarele măsuri NU SUNT eficiente împotriva COVID-2019 și pot fi dăunătoare: “Fumatul. Administrarea de remedii tradiționale din plante. Purtarea a mai multe măști. Administrarea de medicamente fără rețetă, precum antibioticele”.

Avertismentul cu privire la administrarea de remedii tradiționale din plante se află în versiunea franceză/arabă/rusă a website-ului, dar nu se află în versiunea în chineză. La acest moment, acest avertisment a fost eliminat și din versiunea site-ului în limba engleză.

OMS este aparent grijulie față de campaniile mass-media din China care promovează medicamentele din plante tradiționale chinezești pentru combaterea virusului din Wuhan. Această manipulare a informațiilor asupra unei pandemii este descurajantă, neetică și iresponsabilă, în special pentru pacienții afectați și curajoșii profesioniști medicali care se află în prima linie în toată lumea.

Când dr. Bruce Aylward, directorul general adjunct al OMS, a afirmat că modul cum China a gestionat focarul virusului din Wuhan, poate fi replicat, cu siguranță a trecut cu vederea, dacă nu chiar a pledat, pentru o societate orwelliană în care statul de drept, drepturile omului, transparența, și libertatea presei, lipsesc.

Când Aylward a declarat presei: „Dacă aș avea COVID-19, aș vrea să fiu tratat în China”, internauții chinezi au pus imediat la îndoială cunoștințele sale cu privire la realitățile îngrozitoare din centrele de carantină din China. Un internauț a postat chiar o invitație sarcastică prin care îl invita pe Aylward să devină imediat rezident în Wuhan.

Virusul din Wuhan a fost detectat pentru prima dată de către medicii chinezi în decembrie 2019, însă regimul de la Beijing a refuzat să facă situația publică până pe 23 ianuarie. Conform unui raport de cercetare lansat recent, “Contagiune cenzurată“, de către Universitatea din Toronto, Beijing a cenzurat informațiile cu privire la acest virus pe platformele sociale precum WeChat și YY încă din decembrie 2019, și continuă încă să restricționeze informațiile.

Sunt eliminate referințele către dr. Li Wenliang, avertizorul din Wuhan care a informat lumea despre fatalitatea virusului și care a murit din cauza acestuia, precum și altele asemenea. Potrivit raportului, un astfel de control al informațiilor poate afecta comunicarea în legătură cu virusul și împiedica prevenția efectelor acestuia.

Este iresponsabil pentru OMS, mass-media globală și guvernele lumii să utilizeze datele și statisticile de la Beijing, având în vedere faptul că regimul a falsificat rapoartele în timpul epidemiei de SARS și face la fel și acum cu acest virus.

Presa occidentală, guvernele lumii, precum și OMS par să fi dat credibilitate datelor de la Beijing, citându-le fără urmă de îndoială.

Această organizație internațională pare să se concentreze pe soluționarea nevoilor liderilor comuniști de la Beijing, în detrimentul bunăstării celorlalte națiuni.

Miracolul Taiwanului

De-a lungul anilor, amestecarea politicii cu sănătatea publică a fost ceva obișnuit pentru OMS.

În ciuda eforturilor mari a mai multor state membre, Taiwanul nu a primit un loc la OMS, iar acest refuz împiedică Taiwanul să acceseze datele și resursele organizației. Acest lucru a jucat un rol deosebit de crucial în timpul crizei de SARS din 2003, și la fel acum cu acest virus.

Pentru a convinge Taiwanul să adopte „o singură țară, două sisteme”, propaganda de la Beijing îi descrie pe taiwanezi ca fiind chiar „compatrioți din același sânge”. Cu toate acestea, atunci când Taiwan întâmpină crize în sănătatea publică, cum ar fi SARS și virusul din Wuhan, sau când Taiwan încearcă să obțină statutul de membru în OMS, această legătură de sânge dispare.

Potrivit dr. Chen Chien-jen, un epidemiolog instruit la Universitatea Johns Hopkins din SUA și vicepreședinte al Taiwanului, în 2003, Taipei a obținut informații despre SARS din Statele Unite, deoarece Beijingul a refuzat să ofere orice asistență.

Un articol al Foreign Policy menționa că „ în fiecare an, aproximativ 60.000 de zboruri transportă 10 milioane de pasageri între Taiwan și China. Taiwan are un mare interes în protejarea atât a propriei bunăstări cât și pe cea a lumii de această ultimă amenințare la sănătate. […] Cu toate acestea, Taiwan a fost exclus din ședințele de urgență ale OMS cu privire la noua criză de coronavirus. ”

Influența Beijingului în cadrul OMS și a altor organizații internaționale nu a trecut neobservată. Pe data de 14 mai 2019, doi cercetători de la Center for a New American Security au lansat un raport intitulat “Republica Populară a Națiunilor Unite”, pentru a stimula conștientizarea revizionismului emergent al Chinei în organizațiile internaționale.

Raportul afirmă: „China își folosește din ce în ce mai mult puterea economică, politică și instituțională pentru a schimba din interior sistemul de guvernare globală. […] Astfel, organizațiile internaționale au devenit o arenă pentru contestații ideologice, în care obiectivul Beijingului este de a face să pară că guvernarea autoritară este la fel de legitimă precum guvernarea democratică. ”

Taiwan are un guvern democratic cu toate că se află la doar 81 km de China continentală. Respingerea Taiwanului de către Beijing de a deveni un membru al OMS pe timpul crizei de SARS a determinat Taiwan să își modernizeze infrastructura de sănătate pentru a fi pregătit pentru o nouă eventuală criză.

De asemenea, Taiwan a decis să respingă regimul comunist din China. Președinta țării, Tsai Ing-wen a primit un număr istoric de voturi la alegerile prezidențiale recente, lucru care demonstrează profunda voință a publicului de a își menține autonomia față de China. Astfel, atât candidatul susținut de Beijing, cât și propunerea regimului chinez de a avea „o țară, două sisteme” au fost respinse.

Taiwan are peste 850.000 de taiwanezi care trăiesc în China și 400.000 de oameni care lucrează în acolo, iar anul trecut a avut aproximativ 2.7 milioane de turiști chinezi. S-ar putea spune că aceste lucruri fac ca insula să fie unul din cele mai vulnerabile locuri pentru virusul din Wuhan.

Un articol publicat de Centrul pentru Politici de Sănătate a Universității Stanford, California, pe 3 martie, arată că transparența Taiwanului, carantinele, distanțarea socială, măsurile de supraveghere, folosirea Big Data și instrucțiunile clare ale centrului de comandă, s-au dovedit a fi factori critici pentru a ajuta la oprirea răspândirii acestei boli fatale. Astfel, la data de 17 martie, Taiwan avea doar 77 de cazuri confirmate.

Cel mai semnificativ pas, în opinia mai multor experți în domeniul sănătății, a fost decizia rapidă a guvernului Taiwanului de a impune interdicții de călătorie în China și Hong Kong înainte ca epidemia să aibă o șansă de a se răspândi.

Interesele Chinei dictează

Pe de altă parte, Coreea de Sud, Japonia, Italia și Iran s-au mișcat încet sau au refuzat să suspende zborurile, drept pentru care au plătit scump în focarul de coronavirus. Poate că nu este o coincidență faptul că virusul din Wuhan pare să fi afectat cel mai mult acele țări care s-au aliniat cu interesele economice și geopolitice ale Chinei.

Chiar dacă Coreea de Sud și Japonia se bucură de un standard de asistență medicală la fel de ridicat ca acela al Taiwanului, ambele, spre deosebire de Taiwan, au urmărit legături economice și diplomatice mai strânse cu China comunistă.

Multe corporații sud-coreene și japoneze lucrează în parteneriat cu Beijing, ceea ce le face să devină tot mai dependente de China. Mulți sud-coreeni, observând legăturile tot mai profunde ale țării cu China, solicită acum ca președintele Moon Jae-in să fie pus sub acuzare pentru poziția sa pro-Beijing, poreclindu-l „președintele chinez Moon”.

Întâmplător sau nu, Italia este prima (și singura) țară din G-7 care a semnat inițiativa chineză “Un Drum, O Centură” (cunoscută  ca și BRI). Țara a avut granițele larg deschise pentru cetățenii chinezi, chiar și după ce virusul chinezesc a apărut în Europa.

Potrivit unui articol publicat în The Guardian în urmă cu nouă ani, doar în orașul Prato din Toscana, numărul rezidenților chinezi a ajuns deja la peste 50.000 și reprezintă peste 30 la sută din populația orașului; 32 la sută dintre copiii născuți în principalul spital din Prato au avut mame de origine chineză.

Astăzi, Italia se confruntă cu o comunitate de imigranți chinezi în creștere, care susține agenda comunistă de la Beijing.

Cu siguranță, este regretabil faptul că în loc ca Italia să primească de la China stimulentele economice promise prin semnarea BRI, a primit în schimb un virus mortal. Criticii au remarcat că decizia Italiei de a pune țara în carantină a venit puțin cam târziu.

Fiind cel mai mare partener comercial al Iranului, China are o influență enormă asupra economiei iraniene și a politicii sale externe. Iranul se sfătuiește cu China în practic toate privințele în cadrul Națiunilor Unite, fiind puternic afectat acum de virusul chinezesc. Virusul a făcut peste 7.000 de victime, iar printre acestea se numără unii dintre cei mai înalți oficiali iranieni.

Este trist să vezi că civilizații antice mărețe precum Iran și China, sunt guvernate acum de dictatori fără scrupule, cărora le pasă mai mult de menținerea puterii decât de bunăstarea propriilor oameni.

Timp de secole, mulți oameni din Asia au crezut cu tărie în credința budistă a retribuției karmice – această idee se aseamănă oarecum cu proverbul creștin „Culegi ceea ce semeni”.

În retrospectivă, refuzul OMS de a accepta aderarea Taiwanului ar putea fi de fapt o binecuvântare, întrucât Taiwan s-a descurcat și fără sfaturile OMS, care oricum se bazează pe calcule politice.

După cum Shakespeare spunea în înțelepciunea sa: „Cea mai valoroasă moștenire este onestitatea”.

Articolul poate fi citit în limba engleză aici.