Comunismul și cultura: Clădiri urâte și sterile

Clădire de apartamente standardizate vs. clădire cu ornamente arhitecturale (pixabay.com)

V-ați întrebat vreodată de ce toate clădirile din regimurile comuniste sunt cubice, fără culoare, sterile și urâte, inclusiv la noi în România ? Conceptul are origini comuniste și a luat ființă în Germania în 1919 sub numele de Bauhaus.

În anii ’20 și ’30, Marxismul și Socialismul câștigau tot mai multă influență în Europa și America cu scopul de a înlocui valorile tradițional burgheze cu altele noi care să se alinieze după valorile mișcării politice proletare la nivel mondial.

Astfel, în contextul politic al acelor vremuri, în timpul Revoluției Germane din Noiembrie 1918, când Imperiul German a devenit Republica Germană, o serie de greve muncitorești aveau loc pe tot teritoriul Germaniei. Grevele muncitorești erau inspirate din Revoluția Rusă din Octobrie 1917 când comunismul a fost instalat oficial în Uniunea Sovietică.

Din rândurile consiliilor muncitorești, s-a format Grupul din Noiembrie, care și-a luat numele din Revoluția Germană din Noiembrie și era format din artiști și arhitecți expresioniști care împărtășeau valorile socialiste și voiau să influențeze organizarea școlilor de artă și noile legi în domeniul artelor cu scopul de a susține revoluția socialistă din Germania.

Grupul din Noiembrie a fondat Consiliul Muncitorilor pentru Artă în februarie 1919 – cunoscut ca și “Art Soviet” al cărui director a fost Walter Gropius.

Utopia lui Gropius era să creeze paradisul proletar al muncitorilor, după cum a fost imaginat înainte de Karl Marx, Vladimir Lenin și Josef Stalin. Artiștii și meșteșugarii trebuiau să lucreze împreună deoarece “Arta nu este o profesie. Nu este nici o diferență substanțială între artist și meșteșugar.” Arta trebuia să răspundă nevoilor societății și nu trebuia să existe o distincție între formă și funcționalitate. Produsul finit trebuia să fie funcțional, ieftin și potrivit cu producția în masă. Nouă formă de artă imaginată de Gropius “se va ridica într-o zi spre paradis din mâinile unui milion de muncitori, cum ar fi simbolul de cristal al unei noi credințe.”

Astfel, în 1919 Walter Gropius a fuzionat două școli de artă – Marea Şcoală Ducală de Arte şi Meserii și Academia de Arte Plastice din Weimar într-una singură, pe care a denumit-o “Bauhaus”, devenind director al acesteia.

Clădirea Bauhaus din Dessau, Germania. (wikipedia.org)

La înființarea școlii, Gropius a publicat un manifest prin care făcea un apel către toți artiștii pentru a se alătura ideii de “Să creăm apoi o nouă breslă de meșteșugari, fără distincțiile de clasă care ridică o barieră arogantă între meșteșugar și artist!”

În manifest, Gropius i-a numit pe “tinerii care își găsesc bucuria în creația artistică”, “artiști neproductivi condamnați la o artă defectuoasă”, deoarece ei nu și-au început munca “prin a învăța un meșteșug”, și doar prin învățarea unui meșteșug, “abilitățile lor vor fi păstrate”, și “vor reuși să atingă excelența”.

Gropius a subliniat ideile de “standardizare” și “cooperare” cu industria, iar coperta manifestului ilustra o catedrală cubistă denumită ‘Catedrala Socialismului’.

Această reprezentare fizică a ideilor marxiste a fost preluată cu entuziasm de sovietici și implementată cu succes peste tot în Germania de Est, Polonia, precum și în tot Imperiul Sovietic. De aici a rezultat conceptul de clădiri sterile, brutale și lipsite de spirit, cu acoperișuri plate, fațade fără ornamente arhitecturale, și fără culori.

Apartamente standardizate, comuniste, Romania. (wikipedia.org)

Acest stil a diminuat teribil dimensiunea conceptului de inspirație și rolul artei. În trecut oamenii credeau că inspirația este divină, că este un dar de la Dumnezeu și tot ceea ce iese din mâna celor pătrunși de suflul dumnezeiesc este deosebit de frumos. Prin contrast, Gropius credea cu tărie că “sursa primară a imaginației creative” stă în muncă, în “competența într-un meșteșug” care este “esențială pentru fiecare artist”.

În timpul anilor de funcționare, între 1919 – 1933 – Bauhaus a avut mai mulți directori, cu idei mai mult sau mai puțin socialiste, care au încercat să își pună amprenta gândirii asupra curiculumului școlii. În final școala a fost închisă, fiind acuzată pentru “arta sa degenerată” și că face front pentru comuniști și socialiști.

După închiderea școlii, unii studenți loiali socialismului s-au mutat în Uniunea Sovietică, iar alții împreună cu directorii au călătorit în toată lumea. Gropius a ajuns în America, la Universitatea Harvard, unde a fost instalat ca președinte al Departamentului de Arhitectură. Ultimul director al Bauhaus, Ludwig Mies van der Rohe a ajuns la Institulul de Tehnologie din Chicago, unde a fost făcut director. Rezultatul este evident în întreaga lume astăzi: cutiile de sticlă și oțel și variantele lor, în marile orașe din întreaga lume.

Bauhaus a avut o influență profundă asupra dezvoltărilor ulterioare în artă, arhitectură și design. Cunoscut ca și “Stil Internațional”, a fost marcant prin absența ornamentărilor și lipsa armoniei între funcția unui obiect sau o clădire și designul acesteia. A fost criticat pentru reprezentarea defectuoasă, mecanică a naturii umane, precum și pentru eliminarea oricărei urme culturale.

“Aceasta a fost contribuția Bauhaus la parada secolului XX a ‘noilor oameni’ transformați ideologic, depășind individualismul burghez și fragilitățile ignorante care au fost consolate de religie și poezie”, scrie The New Yorker.