Cimitir sovietic în centrul orașului Sighișoara

De ce această afirmație ? În mijlocul Transilvaniei, în centrul orașului Sighișoara, stă la loc de cinste un recent renovat cimitir sovietic. Cimitirul onorează în fapt armata rusă care a terorizat localnicii la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. În acest caz, rezistența anticomunistă a cărei vârf de lance a fost Transilvania pare a fi nulă. Ca și cum suferința și ororile îndurate de cei care se împotriveau noului regim sovietic comunist care tocmai se instala la putere în 1944 a fost nimic. Așa am ajuns să permitem a fi scris cu litere mari, pe mausoleul sovietic proaspăt renovat “Glorie eroicei armate sovietice, eliberatoarea României de sub jugul ocupanţilor fascişti “….

Transilvania a fost teritoriul cu cea mai mare densitate de formațiuni anticomuniste care au luptat și s-au opus împotriva regimului comunist proaspăt instalat în 1944. Membrii acestor formațiuni au fost vânați sistematic de regim, uciși și torturați ani la rând. Cei care au supraviețuit au povestit în repetate rânduri și pe diferite canale poveștile lor de viață cutremurătoare și umilințele peste cotele imaginabilului pe care au fost forțați să le îndure.

Tot Transilvania i-a dat pe Iuliu Maniu, Corneliu Coposu, Alexandru Vaida-Voievod, Octavian Goga, Ion Gavrilă Ogoranu și alții care și-au dat practic viața pentru apărarea valorilor democratice ale României de invazia comunistă care părea că vine ca să nu mai plece.

Sighișoara este considerată a fi “perla Transilvaniei” de odinioară, având cea mai frumoasă și bine conservată cetate locuită din Europa, cu o arhitectură medievală autentică. Cele mai multe case din Sighișoara au peste 300 de ani și sunt considerate adevărate monumente istorice. Centrul istoric a fost inclus pe lista monumentelor istorice din județul Mureș, de asemenea, centrul istoric este inclus în patrimoniul mondial UNESCO. Din aceste motive, Sighișoara este o populară destinație turistică având peste 200.000 de turiști anual.

În acest context cu o încărcătură istorică deosebită, în iulie 2013 a fost restaurat un cimitir sovietic bolșevic care onorează niște falsuri grosolane. Motivul existenței cimitirului bolșevic, și nu oriunde, ci în centrului orașului, ar fi acela că armata rusă ar fi eliberat orașul Sighișoara de nemți în cel de-al doilea război mondial. În cadrul acestor evenimente, niște militari ruși împreună cu un maior ar fi “căzut la datorie” pentru eliberarea orașului Sighișoara. Drept pentru care li s-a creat în centrul orașului tocmai din 1944 un cimitir închinat lor.

Realitatea este complet pe dos, pentru că din izvoarele istorice și din mărturiile martorilor oculari reiese că orașul Sighișoara era liber la momentul când au sosit rușii în oraș, la data de 7 septembrie 1944, iar armata germană era cu 30 de kilometri spre Nord, în luptă cu Armata Română. Până pe data de 12 septembrie – atunci când s-a semnat Convenţia de armistiţiu între România şi Naţiunile Unite, reprezentate de URSS – armata rusă a avut statutul de armată de ocupație călcând în picioare tot ce le-a ieșit în cale. “Datoria” militarilor ruși a fost de fapt în a comite jafuri, violuri sau crime îndreptate împotriva locuitorilor din fostul județ Târnava Mare și peste tot pe unde au trecut.

Cimitirul este constituit din morminte ale unor soldați ruși necunoscuți, un mormânt al unui maior pe nume Isacov Constantin Denisovici, pe a cărui piatră de căpătăi scrie că a fost înmormântat pe 15 septembrie 1944 după ce “a căzut pentru eliberarea orașului Sighișoara în luptele cu ocupanții fasciști” și un monument comunist tip obelisc pe care scrie „Glorie eroicei armate sovietice, eliberatoarea României de sub jugul ocupanţilor fascişti”. Pe monumentul de tip obelisc cât și pe piatra de căpătăi a maiorului Isacov tronează simbolul comunist secera și ciocanul.

Cimitirul bolșevic a fost onorat la data de 9 mai 2015 (zi dedicată victoriei asupra fascismului), de către Ambasada Federației Ruse care a finanțat resturarea și partea română, printr-o manifestare la care Federația Rusă a depus coroane iar militarii români aflați la eveniment au dat onorul. Ceremonia a avut loc în baza unui acord între Guvernul României și Guvernul Federației Ruse privind regimul juridic al mormintelor militare române aflate pe teritoriul Federației Ruse și al mormintelor militare ruse aflate pe teritoriul României, ratificat prin  Legea nr. 413/2006 și în baza Legii nr. 379/2003 privind regimul juridic al mormintelor şi operelor comemorative de război.

Mai mulți cetățeni ai orașului Sighișoara nu sunt de acord cu promovarea acestor falsuri, de aceea au format un grup de inițiativă condus de Lt.col. art. lector (rz) Alexandru Teodoreanu,  pentru strămutarea cimitirului bolşevic sovietic din Sighişoara. În acest sens s-a creat o petiție  adresată Guvernului României, pentru ca mai mulți oameni să li se alăture acestui demers.

Conform petiției, existența necropolei sovietice prezintă multe probleme, încălcând astfel în mod grav legile Statului Român. Anume:

1. Mormintele din perimetrul necropolei bolşevice sovietice din Sighişoara, nu sunt morminte militare (de război):
   • Conform art.2-4/Legea 379/2003 şi art.1 (a,b,c)/Legea 413/2006 – care prevăd statutul acestor morminte, și anume că ele trebuie să aparțină militarilor ruși căzuți în lupta sau victimelor civile ruse ale războiului înhumați pe teritoriul României,
   • Conform dovezilor din arhive şi mărturiilor martorilor oculari – dovezi publicate în numerele din 31.03 şi 07.05.2015 ale  ziarului Evenimentul Zilei, precum şi în ziarul local Jurnalul de Sighişoara din perioada februarie-mai 2014 şi în revista Viaţa Cultelor din 15.03.2015. Toate aceste dovezi se găsesc şi în memoriile trimise ONCE şi M.Ap.N.în decursul anului 2014,
   rezultă că aceşti militari nu au căzut în luptă cu inamicul nazisto-horthyst.
2. Cele 59 de morminte marcate cu “erou necunoscut” nu conţin oseminte omeneşti, acestea fiind aşezate formal pentru a constitui astfel un cimitir de onoare. Doar în colţul de SE al necropolei s-ar găsi, conform mărturiilor unor martori supravieţuitori, câteva oseminte fără identitate aruncate într-o groapă comună;
3.  Pe opera comemorativă(de tip obelisc) de război, precum şi pe piatra de căpătâi a maiorului Isacov stau scrise falsuri istorice, care dezinformează populaţia şi otrăvesc conştiinţele tinerilor sighişoreni şi a turiştilor care vizitează cetatea Sighişoara, precum:
   • “Glorie eroicei armate sovietice eliberatoarea României de sub jugul ocupanţilor fascişti”;
   • (maior Isacov Constantin Denisovici) “Căzut pentru eliberarea oraşului Sighişoara în luptele cu ocupanţii fascişti”;
   Conform datelor de arhivă menţionate mai sus., orașul Sighişoara era un oraş liber la venirea sovieticilor. În zonă nu s-au dat lupte cu naziştii şi horthyştii (nu fascişti) în perioada august 1944- 9 mai 1945.
4. Pe opera comemorativă(de tip obelisc) de război, precum şi pe piatra de căpătâi a maiorului Isacov , stă scris la dimensiuni mari, simbolul comunist “Secera şi ciocanul”. Prin aceasta se face apologia unui sistem comunist – declarat “criminal şi nelegitim” de la cel mai înalt nivel al statului român (în 2006). Organizarea de ceremonii procomuniste şi bolşevico/staliniste extremiste în faţa acestor monumente ridicate ilegal, poate duce la încalcarea următoarelor legi:
   • Prev. art.3(h) din Legea 51/1991 – “Constituie o ameninţare la adresa siguranţei naţionale… sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă…”;
   • Prev. art. 9 (a) din Legea 60/1991 republicată în 2014  – “Sunt interzise adunările publice prin care se urmărește….propagarea ideilor totalitare de natură fascistă, comunistă,….” .
   • Prev. art. 18 (3) din Legea 379/2003 – “Este interzisă înhumarea în cimitirele sau în parcelele de onoare a altor persoane decedate decât cele prevăzute la art. 2-4 (respectiv militari căzuţi în luptă cu inamicul n.n.).”

Din studiul documentelor oficiale și a Arhivelor Naţionale din Târgu Mureş emise în perioada septembrie 1944 – martie 1945,  efectuat de cătreLt. col. art. (rez.) lector Alexandru Teodoreanu,  a fost publicată o analiză detaliată în Jurnalul Sighişoara Reporter, nr. 841, publicat la 5 -11 martie 2011, pag 6-7. Mai jos notăm doar câteva:

„De 2 săptămâni populaţia comunei sub teroare. Bande de soldaţi ruşi au devastat comuna în întregime (paza şi ordinea comunelor Saroş şi Aţel fiind asigurate de numai 4 jandarmi)…Trimiteţi urgent o Companie din Regimentul de pază, altfel vom rămâne muritori de foame! Primar Vasile Şerean” (Adresa nr. 1196/23.09.1944 Primăria com. Şaroşul Târnava Mare către Prefectura Sighişoara; FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSARUL 8 „Prefectura Târnava Mare. Corespondenţa intrată/ieşită”, pg.315)

„…localul Judecătoriei Sighişoara a fost spart de 2 ori de soldaţi ai Armatei Sovietice, respectiv în nopţile de 13/14.09.1944 şi 14/15.09.1944. S-au furat valori şi s-a răvăşit arhiva cerem măsuri de întărire a pazei la Judecătorie şi Tribunal şi informarea Comandamentului Armatei Sovietice la Sighişoara (în 3-4 zile de la venirea primei patrule a şi fost instalat. n.n.)” (Adresa Judecătoriei mixte Sighişoara nr. 21335 către Prefectură. F.F. Urgent, FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSARUL 8 „Prefectura Târnava Mare. Corespondenţa intrată/ieşită”, pg.118.).

[…]O deosebită îngrijorare se observă în rândul populaţiei române în urma faptului că Comenduirea Rusă a Pieţii Sighişoara a ridicat aparatele de radio şi de la români (aliaţi n.n.) fără excepţie! …în contra românilor s-au luat aceleaşi măsuri ca şi contra minorităţilor (colaboratoare cu naziştii şi horthyştii inamici n.n.)…se aşteaptă şi alte măsuri şi mai drastice… Teama funcţionarilor publici şi a elementelor intelectuale faţă de modul cum se comportă soldaţii ruşi este justificată…” (din Darea de Seamă a Poliţiei oraşului Sighişoara asupra evenimentelor petrecute în septembrie 1944 – după sosirea trupelor sovietice în judeţ; FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare. DOSAR 4/379/1944. Pg. 21/23/24)

„Coloană de 10.000 cazaci sovietici (circa o divizie n.n.) va cantona la noapte (19/20.09.1944) în zona Saschiz, după ce s-au dedat la mari devastări la Rupea se cere îmbarcarea de urgenţă (a soldaţilor sovietici) în gările Vânători şi Mureni.” Adresa nr. 430/19.09.1944: Cabinetul Prefectului de Tr. Mare către MAI. Fulger! FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSARUL 8 „Prefectura Târnava Mare. Corespondenţa intrată/ieşită”, pg.246).

„La cererea Comandantului Garnizoanei Sovietice Sighişoara luaţi măsuri să se pună la dispoziţia armatei roşii în gara Sighişoara, în zilele de 09, 10.09.1944 şi următoarele un număr de 200 lucrători bărbaţi, 50 de femei şi 50 de căruţe.” (Adresa nr.461/1944 Prefectura către Poliţia Sighişoara; FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSARUL 8 „Prefectura Târnava Mare. Corespondenţa intrată/ieşită”, pg.315).

„… La Spitalului sovietic amenajat, pentru 2000-2500 de răniţi, la Daneş zilnic se mobilizează bărbaţi la muncă forţată, se rechiziţionează căruţe, iar femeile sunt obligate să spele lenjeria şi rufele răniţilor şi să coacă sute de pâini pentru spital, gratuit!! …grădinile de zarzavat sunt distruse în întregime, aceeaşi situaţie (constatată) pe întregul judeţ. Distrugerile şi omorurile ar reîncepe (cu mai multă intensitate n.n.) odată cu fermentaţia vinurilor (vinul aflat în butoaie din 1943 fusese deja furat şi băut de ruşi n.n.) …Deşi sunt zeci de reclamaţii la Postul de Jandarmi, Poliţia rusă şi Comandantul Spitalului sovietic nu intervin…” (Notă Informativă nr. 321/28.10.1944 a Legiunii de Jandarmi Sighişoara către Prefectură, FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSAR 4/379/1944., „Buletine informative sosite la Prefectură după 23 august 1944”, pg.86).

Surse:
FALSUL ISTORIC din inima României.
70 de ani de la OCUPAȚIA SOVIETICĂ.