Cu aproximativ 30 de ani în urmă, România avea să scape oficial de dictatura comunistă și avea să se numere printre statele Europei de Est care tocmai finalizaseră acest proces sau erau în curs de a o face. Începând cu 1989, toate fostele regimuri comuniste ale Europei de Est au început să se prăbuşească unul după altul precum piesele de domino, iar până în vara anului 1990 aveau să fie înlocuite de guverne alese democratic. În final, revolta împotriva comunismului din Europa de Est a ajuns până în Uniunea Sovietică, aceasta prăbușindu-se în 1991.
România însă a fost singura țară din blocul de Est unde îndepărtarea comunismului de la putere s-a realizat cu vărsări de sânge și pierderi de vieți omenești. Represiunea care a avut loc împotriva protestatarilor din 1989 la Revoluția Română este tipică pentru regimurile comuniste care nu au nicio considerație pentru viața umană dar vor să își mențină puterea cu orice preț.
Unul din regimurile comuniste pentru care căderea comunismului în România nu era ceva de aplaudat a fost regimul chinez. În 1989 regimul chinez era profund îngrijorat de evoluția evenimentelor de la Revoluție, astfel încât a trimis echipe care să supravegheze și să înregistreze evenimentele care aveau loc.
La acea vreme, dna Zhang Yijie lucra ca secretar secund pentru afaceri economice la Ambasada Chinei în România și a fost una din persoanele însărcinate cu colectarea de informații privind evoluția Revoluției Române. Într-un interviu acordat NTD Television, ea își povestește experiența privind cele întâmplate la Revoluție, cum a falsificat regimul chinez informațiile adunate de ea, și cum acțiunile regimului chinez la Revoluția Română au făcut-o să își reconsidere credința fermă în comunism.
Reporter: Ați fost în România în perioada 1980 – 1990. Ați experimentat revolta politică din România care a șocat lumea?
Zhang Yijie : Am observat întregul proces de revoltă politică. China avea o relație mai bună cu România decât cu aproape orice altă țară. Relațiile lor erau mai bune decât relațiile diplomatice obișnuite. A fost așa timp de mulți ani. Deoarece China furniza asistență economică României iar România avea o ideologie politică similară Chinei.
[…]
În timpul revoluției, toată lumea din Ambasada Chinei a fost profund șocată. Locația Ambasadei era lângă casa lui Ceaușescu. Între Ambasadă și casa lui era un râu. În timpul revoltei politice, poliția și armata au deschis focul împotriva protestatarilor. Lucrurile erau foarte feroce. Ambasada noastră a fost lovită de asemenea. După ce Ambasada a fost lovită, ambasadorul a ordonat întregului personal să se mute la subsol. Situația revoluției continua să se schimbe rapid. Ambasadorul ne-a cerut tuturor să ne grupăm câte doi și ni s-a spus să mergem să colectăm informații. […] Strict vorbind, acest lucru nu era munca noastră, ci făcea parte din îndatoririle oficialilor militari.
[…]
Ni s-a cerut să colectăm informații despre atitudinile persoanelor obișnuite, acțiunile Guvernului și ce strategii folosea Guvernul. În plus, pe măsură ce susținătorii Guvernului și protestatarii au deschis focul unii asupra altora, ni s-a solicitat să colectăm informații despre progresul conflictului militar. Problema cea mai importantă a fost localizarea lui Ceaușescu. De fapt, el s-a ascuns undeva. La începutul protestului, Ceaușescu a folosit poliția pentru a controla protestatarii. Apoi a ordonat armatei să controleze protestatarii. Cu toate acestea, armata a refuzat să se supună ordinelor sale. […] Ceaușescu a ordonat armatei să tragă în oameni, dar armata nu a tras asupra oamenilor și s-a retras la baza sa militară. Armata a anunțat apoi că va sta de partea oamenilor.
[…]
Am fost organizați în perechi. Colegul meu de echipă era de asemenea un alt oficial diplomatic. Aveam o mașină. El conducea mașina și eu deschideam geamul și mă aplecam să fac fotografii și videoclipuri. Erau vehicule arse, toate străzile erau extrem de dezordonate. Efigii de-ale lui Ceaușescu atârnau pe o mulțime de copaci. Oamenii erau pe stradă pentru a protesta împotriva violenței poliției. A fost într-adevăr o situație periculoasă în care noi chiar ne strecuram printre gloanțe. Înainte ca noi să ieșim pe străzi, un reporter de la Reuters a fost împușcat când s-a aplecat din mașina sa pentru a face fotografii. Însă noi nu am avut nici măcar un singur gând de frică. […] Noi credeam că muncim pentru țara noastră. Ne făceam datoria față de țara noastră. Era o datorie nobilă. După întoarcerea în Ambasadă, am început să redactăm toate informațiile. Am trimis toate informațiile confidențiale în China prin telegraf. Prin urmare, autoritățile[chineze] centrale cunoșteau cele mai recente actualizări ale Revoluției Române prin intermediul nostru.
Reporter: A raportat vreo mass-media chineză informațiile voastre?
Zhang Yijie : Nu. Ambasada noastră avea mesageri care călătoreau între România și China de două ori pe lună. Mesagerii ne-au adus Cotidianul Poporului – ziarul oficial al Partidului Comunist Chinez. Citind acele rapoarte, am constatat că ştirile transmise de mass-media chineze despre România erau complet contrare faptelor.
[…]
Cum toți știam ce s-a întâmplat la Revoluție, am fost foarte surprinși de aceste ştiri. Rapoartele păreau a fi scrise de Xinhua din București, iar biroul Xinhua se afla în aceeași clădire cu Ambasada. Noi obișnuiam să luăm masa împreună cu personalul Xinhua în același loc. Unii colegi s-au plâns reporterilor Xinhua spunând că nu pot inventa povești precum acestea. Cum au putut să scrie astfel de știri eronate? Reporterii Xinhua au fost surprinși și ei de aceste rapoarte. Ei au spus că aceste știri nu sunt de la ei. Nu au scris niciodată astfel de știri. Știrile raportate de Cotidianul Poporului erau contrare faptelor. Știrile respective au fost redactate în China.“
Reporter: Ce spuneau știrile raportate?
Zhang Yijie : Știrile au numit Revoluția Română o rebeliune anti-guvernamentală. A fost un eveniment atât de important, dar Cotidianul Poporului l-a raportat contrar faptelor. Mai mult, Cotidianul Poporului a ascuns în mod intenționat adevărul despre succesul Revoluției Române. Revoluția politică românească s-a datorat sprijinului armatei. Dacă armata nu ar fi susținut protestatarii, revoluția nu ar fi avut succes.
[…]
Regimul chinez suprimase recent revoluția din Tiananamen de pe 4 iunie. Calculele masacrului din 4 iunie nu erau finalizate încă. Acum că Revoluția Română a avut loc, Guvernul chinez era din nou cuprins de frică. Cotidianul Poporului a refuzat să raporteze știrile colectate de noi.
Reporter: Când ați citit știrile false, ce v-ați gândit? Cum vă simţeați?
Zhang Yijie : Eu am studiat jurnalismul. Știu că raportarea la timpul potrivit și autenticitatea sunt esențiale pentru rapoartele de știri. Știrile nu se pot falsifica. Ceaușescu a fost prins într-o perioadă scurtă de timp și apoi executat. Această acțiune a zguduit întreaga lume.
Reporter: Au existat știri despre acest lucru în China?
Zhang Yijie : Știrile din China despre acest lucru au fost raportate la modul cel mai superficial. Ei nu puteau acoperi în totalitate acest lucru. Acest lucru [moartea lui Ceaușescu] a fost raportat într-o singură frază.
Reporter: Ați lucrat un timp atât de lung în cadrul Guvernului chinez. Ați fost șocată când ați văzut știrile false create de PCC?
Zhang Yijie : Da, dacă nu aș fi trăit personal acele lucruri, probabil nu aș fi crezut [că le-au falsificat]. De fapt, am fost foarte supărată când am citit știrile din Cotidianul Poporului. Noi nu puteam înțelege cum de ei scriu orice vor. Unul din colegii mei a spus: ‘Noi am colectat aceste informații în condiții atât de riscante și ei au scris orice le-a trecut prin cap. De ce s-au mai obosit să ne solicite nouă să obținem informațiile?’
Acțiunile autorităților chineze precum falsificarea faptelor și sucirea adevărului, au șocat-o chiar și pe Zhang Yijie, un oficial al Partidului Comunist Chinez (PCC). Ea a considerat că a fost păcălită și a început să își revizuiască “credințele comuniste”.
Reporter: S-a datorat Revoluției Române faptul că ați realizat despre ce este vorba cu adevărat în ce priveşte Partidul Comunist Chinez?
Zhang Yijie : Da.
[…]
Eu am aparținut acelui grup de oameni care și-au sacrificat viața pentru Partidul Comunist. Opinia mea politică era diferită de cea a părinților mei. Am fost de extremă stânga și am susținut Marxism – Leninismul. Am considerat că viziunile și credințele mele nu sunt greșite. Credința mea era Marxism – Leninismul. Am crezut că sunt matură din punct de vedere politic. Mama mea a fost clasificată ca fiind de dreapta și a fost extrem de hărțuită.[…]
Eu eram foarte mult de extremă stânga. Nu mi-am dat seama până când nu am lucrat în străinătate și având contact cu societatea occidentală, că conceptul de capitalism din mintea mea era complet greșit. Deoarece în manualele noastre și în propaganda politică a Guvernului nostru, toate societățile occidentale sunt prezentate că fiind decadente și în declin.
[…]
După întoarcerea în China, am început să îmi pun mai multe întrebări și să nu-i urmez pe alții orbește.
În mod ironic, după revoluție, regimul chinez declara: „China nu s-a amestecat niciodată în afacerile interne ale României şi respectă opţiunea poporului român”, făcând referire la constituirea Consiliului Frontului Salvării Naţionale.
